Sâmbătă, 23 Octombrie 2021
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

În urma informațiilor apărute în presă, cu privire la situația creată în comuna Săcel, între primarul comunei, domnul Gavrilă Dologa și un credincios greco-catolic, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș dorește să vină cu anumite precizări și clarificări, manifestându-și totodată profunda mâhnire și totalul dezacord legat de această situație.

În adresa nr. 3517/12.10.2021, primarul comunei Săcel, domnul Gavrilă Dologa amenința un localnic, care a pus la dispoziția comunității greco-catolice un loc de desfășurare a serviciilor religioase, cu chemarea în judecată pentru a recupera o sumă de bani, pe care trebuie să o plătească Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș,  deoarece nu a pus în aplicare o sentință definitivă și irevocabilă a Tribunalului Maramureș.

În anul 2005 Episcopia Greco-Catolică de Maramureș a încercat, prin proces, să recupereze două proprietăți care i-au aparținut și care au fost confiscate de Statul comunist ateu. Având câștig de cauză asupra acestor bunuri, printr-o sentință definitivă și ireveocabilă dată de Tribunalul Maramureș în anul 2016, în al treilea ciclu procesual, Primăria Săcel urma să pună în posesie Episcopia Greco-Catolică de Maramureș cu aceste două proprietăți. Tergiversând această punere în posesie, din rea voință, domnul Gavrilă Dologa urmează să plătească penalități pentru nepunerea în posesie a acestor proprietăți care, de fapt, revin proprietarului de drept.

Faptul că un om de bună credință a pus la dispoziția comunității greco-catolice din Săcel un spațiu pentru un loc de desfășurare a serviciilor religioase, pentru ca cei care doresc să mărturisească credința creștină în confesiunea greco-catolică, de care părinții și bunicii lor au fost despărțiți în mod abuziv în anul de tristă amintire 1948, nu înseamnă că a încălcat vreo lege în vigoare sau a adus vreun prejudiciu comunității locale, ci mai degrabă ignorarea și nerespectarea legii de către primar aduce prejudiciu comunei Săcel.

Contrar celor afirmate, în aceeași adresă, de către domnul primar Gavrilă Dologa, Parohia Greco-Catolică din Săcel funcționează legal și nu clandestin, așa cum afirmă Domnia Sa, figurând în Statul de Funcții și Personal al Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, statut aprobat de Secretariatul de Stat pentru Culte.

Este îngrijorător faptul că un edil de comună și un reprezentant al tuturor localnicilor recurge la astfel de amenințări care ne duc cu gândul la perioada de tristă amintire, când drepturile religioase și confesionale erau îngrădite de brațul secular al statului ateu.

De asemenea dorim să-i amintim domnului primar că, contrar celor afirmate de dânsul, în anul 1948, când a fost suprimată Biserica Greco-Catolică din România, de către cei fără de Dumnezeu, comunitatea greco-catolică din Săcel număra 2018 suflete, avea diferite proprietăți, printre care și biserica de zid din localitate, edificată în anul 1900 și consacrată în anul 1912 de către episcopul greco-catolic de Gherla, Vasile Hossu.

Apreciem reacția diferitelor canale de știri media care s-au autosesizat cu privire la această amenințare și în același timp ne manifestăm îngrijorarea pentru presiunea, hărțuielile și amenințările la care sunt supuși credincioșii noștri pentru simplul fapt că doresc să-și manifeste credința în mod simplu, nevinovat și neamenințător.

Totodată Biserica Greco-Catolică își rezervă dreptul de a apela la toate soluțiile legale pentru a-și apăra drepturile, credincioșii și demnitatea de care a dat dovadă dintotdeauna, indiferent de vicisitudinile vremii.

Biroul eparhial de presă

„Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Semănătorul este Dumnezeu însuși. El este generos și seamănă și acolo unde sămânța se pierde, în loc stâncos (Cf. Lc. 8,5-15). După un calcul foarte simplu, eficient al nostru, după mentalitatea de astăzi, nu am arunca sămânța acolo unde știm că nu rodește. Dar Domnul aruncă peste tot sămânță pentru că este generos. Și asemănarea cu terenurile care nu sunt productive este doar o aluzie a ceea ce este sufletul omului. Un agricultor nu aruncă sămânța acolo unde ea nu produce. Dar pentru că terenul este sufletul omului, este persoana umană, Dumnezeu aruncă această sămânță în mod continuu, deoarece sufletul omului poate să se schimbe… Să avem și noi generozitatea de a semăna Cuvântul lui Dumnezeu, de a da mărturie despre învățătura creștină, de a semăna și noi la rândul nostru, pentru că suntem și noi semănători. Și să avem speranța că sămânța va da rod” a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău în cadrul omiliei rostite la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, celebrată cu ocazia deschiderii fazei Eparhiale a Sinodului „Pentru o Biserică sinodală”, duminică, 17 octombrie 2021. 

În această zi s-a deschis în întreaga Biserică Catolică prima etapă a procesului sinodal dorit de Papa Francisc în forma inovativă a unui Sinod la care să participe întregul Popor al lui Dumnezeu: credincioși, preoți, persoane consacrate și ierarhi. Dacă până recent în Sinod se reuneau doar Episcopii, de această dată, Papa a dorit ca toți credincioșii să aibă posibilitatea să participe, aducând contributia lor în ce privește viziunea de Biserică vie, de Biserică în care fiecare să se simtă parte activă și să participe la ceea ce înseamnă viața Bisericii, mersul ei și modul în care ea se raportează la actualitate, precum și forma în care pășește spre viitor. Pentru a avea o viziune completă și obiectivă asupra realității și pornind de la faptul că Biserica, prin însăși natura ei este sinodală, Papa Francisc a dorit ca toți să participe la a da un răspuns la întrebarea: „Ce pași ne îndeamnă Spiritul Sfânt să facem ca Biserică sinodală? (Documentul premergător, 2)”. Cuvintele cheie la care se va reflecta sunt: comuniune, participare și misiune.

Sinodul va avea trei faze: eparhială (cea începută pe 17 octombrie, care durează până în luna aprilie 2022), faza continentală și faza universală. Sinodul va dura 2 ani, iar în urma parcurgerii tuturor fazelor și analizării tuturor prezentărilor eparhiale/diecezane și continentale, va fi elaborat documentul final, în luna octombrie 2023, când se va sfârși faza universală.  

Cât despre faza eparhială, în care ne aflăm, Preasfințitul a explicat în fața credincioșilor ce anume presupune ea: „Vom face împreună un drum spiritual. Acest drum spiritual va cuprinde rugăciune comună, diferite întâlniri în cadrul asociațiilor și în parohii, care să favorizeze ascultarea reciprocă, discernământ împreună, pentru a lăsa Spiritul Sfânt să vorbească, să ne lumineze, pentru a vedea care este drumul pe care Domnul îl cere de la noi, pentru a fi și noi vestitori, pentru a fi misionari, pentru a semăna și noi Cuvântul lui Dumnezeu și a ține pasul cu Biserica secolului 21”. Ierarhul a invitat pe toți la o implicare responsabilă în această fază a sinodului, pentru a putea arăta și transpune o viziune cât mai aproape de realitatea pe care o trăim, pentru a face în așa fel încât să ne simțim parte integrată atunci când intrăm în biserică: „M-a impresionat una dintre remarcile Papei Francisc, a afirmat Preasfințitul Vasile, care, atunci când a fost întrebat de ce e nevoie de un sinod în formă atât de largă, a răspuns: -Este foarte important să ne gândim cum să anunțăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca Biserica să nu fie muzeu. Un muzeu este foarte frumos, se merge în el pentru a-l vizita și păstrează în el toată memoria trecutului, cu semne concrete, cu imagini, dar din muzeu se iese după vizită și el rămâne gol. Biserica lui Hristos este Biserica celor care sunt botezați și rămân atașați de sufletul lui Hristos, care caută să fie pământ roditor, să nu opună rezistență mesajului lui Dumnezeu și astfel să aducă rod-”.

Au fost prezenți la celebrarea de deschidere a sinodului reprezentați ai asociațiilor de laici din Eparhie: AGRU, Reuniunea Mariană, Asociația Tineretului Catolic Maramureș, Cercetașii Munților și persoane consacrate care activează pe teritoriul Eparhiei, precum și numeroși credincioși.

La final, părintele Mircea Indrea a citit scrisoarea circulară a Preasfințitului Vasile Bizău către parohii, în care Episcopul invită preoții și credincioșii la o buna colabărare în acestă fază, precum și la rugăciune în acest scop.

La final, Preasfințitul a citit rugăciunea Adsumus Sancte Spiritus, rugăciune care va fi rostită în parohii pe tot parcursul sinodului și care, fiind scrisă de Sfântului Isidor din Sevilla (secolul VI), este rostită pe parcursul tuturor Sinoadelor si Conciliilor Ecumenice de sute de ani încoace.

Biroul eparhial de presă

 

Joi, 14 octombrie 2021, s-a desfășurat, la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, a V-a ediție a simpozionului dedicat Școlii Ardelene, cu tema „Școala Ardeleană -  Ecouri în actualitate”.

Părinții coferențiari, pr. dr. Alexandru Buzalic și pr. dr. Marius Taloș s.j., au ridicat idei importante în discuție și care au dat și teme de casă participanților, au stimulat acea curiozitate care te face să continui să aprofundezi tema expusă, „Școala Ardeleană”, dar nu ca o mișcare a unui moment din istorie, ci ca un spirit care se face mereu actual și care te îndeamnă la implicare și mărturie în contemporaneitate.  

Invitat de către părintele George Nicoară (moderatorul simpozionului) să ia cuvântul prima dată a fost pr. dr. Alexandru Buzalic, care a expus provocările și crizele societății actuale, a unei societăți foarte informate, dar care riscă să fie puțin formată a unei societăți interconectate la nivel global, o societate care progresează cu o viteză nemaiîntâlnită în istoria omenirii… „Este o lume care ne obligă la schimbare pentru că noi suntem într-o co-evoluție, într-o coexistență om-natură și om-cultură. Intercondiționările ne modelează și modelarea e reciprocă, între noi și lumea înconjurătoare”. Am pășit deja într-o lume nouă în anul 2007, anul în care a fost lansat Iphone-ul. „Unii văd în asta o perioadă de tranziție fără de sfârșit, în realitate suntem deja într-o altă lume, spune părintele conferențiar. Și ce avem noi de făcut? „Să ne remodelăm, să ne readaptăm, să ne restabilim acele linii directoare prin care noi ne îndeplinim misiunea pe care o avem. Pentru noi, greco-catolicii, prima misiune este aceea de a fi buni creștini, de a ne mărturisi credința în Hristos, să o transmitem ca pe un far călăuzitor în jurul nostru, ca lumina care se răspândește încet, suav, dar cu certitudine și cu o puterea pe care o are lumina soarelui. Datoria noastră este să ducem creștinismul în lumea de mâine, să ascultăm glasul Spiritului Sfânt care ne va lumina și ne va călăuzi în schimbările care oricum vor veni, dar noi să fim acei protagoniști care într-adevăr sunt în fața unui univers care trebuie explorat și să facem primii pași spre acel ideal: Ca toți să fie una!”. Cât despre Biserica Greco Catolică și martiriul ei în acest secol al progresului, părintele Buzalic a afirmat: „Aceasta și-a arătat locul și valoarea în Biserica Universală. Sângele martirilor întărește, edifică Biserica. Iar Biserica noastră avea nevoie de această mărturie ultimă care să pecetluiască ceea ce oricum, la Dumnezeu era scris. Și dacă astăzi stăm cu fruntea sus chiar dacă suntem o turmă mică, acest lucru se datorează înaintașilor noștri…”. Iată un far călăuzitor concret pentru noi, greco-catolicii care suntem azi invitați să dăm mărturie de trăire creștină în această epocă plină de provocări!

La rândul său, părintele Marius Taloș a vorbit despre Școala Ardeleană și despre continuatorii ei în termeni de raportare la credință. Însuși prima aritmetică tradusă în limba română a preluat limbajul liturgic, „singurul în care Gheorghe Lazăr a găsit un termen adaptat pentru a defini fracția, pe care a numit-o frângere”, a spus părintele. Astfel, a explicat cum „învățământul s-a născut nu în opoziție, ci într-un raport patern, ereditar, de origine din credință. Atenție, spun din credință și nu doar din limbajul credinței, explică părintele iezuit, pentru că, ne spun astăzi teologi de talia lui Alselm Grum, pe cât este de lipsită de sens o credință fără limbaj, la fel nu se poate înțelege un limbaj fără credință. În mărturia și în școala propusă de corifeii Școlii Ardelene, le vedem la început pe amândouă: credința și învățătura care se naște și îi împrumută limbajul pentru a-i tâlcui taina… Născută în Transilvania, Școala Ardeleană a fost un foc care a aprins alte focuri, transmițându-le peste tot unde se vorbește limba română. A fost caracterizată de vocația spre deschidere, vocația spre transmitere a identității în școli mai departe”. Iar într-o epocă în care lumea se informează de pe internet, dar nu mai știe să transmită învățătura, părintele a atras din nou atenția la modul în care Școala Ardeleană a fost o mișcare care nu doar a informat, ci a știut să și formeze. „De aici actualitatea sa perenă!”, a afirmat părintele Taloș. Și a încheiat explicând că în raportul dintre educație, știință și credință trebuie să fie mereu în echilibru, citându-l pe Gheorghe Șincai, care spunea, în Catehismul său de la sfârșitul secolului al 18-lea: „Pe cât de păguboasă este neștiința în toate domeniile, cu atât mai mult dăunează lipsa de știință când nu știm ce este credința și ce trebuie să facă omul creștin”.  

Părintele Marius Taloș a lăsat participanților teme pentru acasă, a invitat la implicarea în „promovarea Școlii Ardelene în contemporaneitate, la promovarea și răspândirea credinței în termenii lumii de astăzi, la patriotism într-o lume pluralistă, la enciclopedismul care ne face să rămânem bine ancorați în fața sfidărilor cunoașterii din lumea actuală, în care toate domeniile sunt întrepătrunse, spiritul pedagogic care ne face să transmitem pe limba oamenilor de rând, așa cum făcea Petru Maior și la găsirea unui răspuns la provocarea „cum să mergem mai departe împreună fără să ne pierdem identitatea?”. „Aceleași tensiuni au fost înfruntate și de corifeii Școlii Ardelene, dar ei au știut să le transforme în sinergii. Sinergia înseamnă împreuna-lucrare”, a afirmat părintele. Și a încheiat explicând șansa noastră de astăzi: „Eu cred că șansa noastră astăzi este să transformăm, asemenea reprezentanților Școlii Ardelene, în toate domeniile, tensiunile în sinergii, în împreună lucrare. Asta nu înseamnă că nu există probleme, dar în acest mod, fracțiile se for transforma în frângeri și cel care se frânge nu se lasă înfrânt, ci pe câți îi hrănește, pe toți îi și mântuiește. Amin!”, a încheiat părintele Taloș.

„Ziua Școlii Ardelene, sărbătorită la nivel național pe 11 octombrie, este sau ar trebui să fie o zi de referință pentru toți românii. Cinste celor care au inițiat, au lucrat și în cele din urmă au lăsat ca roadele să fie culese de alții!”, a afirmat la final Preasfințitul Vasile Bizău. Și a explicat faptul că atunci când ne gândim la Școala Ardeleană, ne gândim la spiritul care i-a ghidat pe corifei în munca loc, un spirit viu, unu care se repropune, este mereu în dezvoltare și care caută să se pună în slujba contemporanilor: „Eu cred că ei, corifeii Școlii Ardelene au fost fiii timpului lor, erau însuflețiți de credința pe care o aveau, de cum să facă să fie roditoare credința lor prin fapte concrete puse în slujba semenilor lor…”. Preasfințitul a amintit de parcursul sinodal care duminică, 17 octombrie se deschide în prima fază, cea eparhială și care ar trebui să fie pentru toată Biserica, un timp propice de a se deschide spre nou, spre provocările lumii de astăzi. „Privind spre spiritul Școlii Ardelene, acesta ne dă atât de multe resurse spre a fi liberi dar și responsabili spre a aduce oferta noastră pentru comunitatea în care trăim, deschiși fiind spre a conviețui în comuniune în lumea contemporană”, a afirmat Preasfințitul. 

Evenimentul a fost organizat, ca în fiecare an, de către Departamentul pentru Cultură din cadrul Episcopiei noastre, responsabil pr. dr. George Nicoară, care a mulțumit tuturor pentru prezență și a atras atenția, în concluzie, asupra importanței dialogului spre o bună colaborare și împreună-lucrare. 

Biroul eparhial de presă

 

 

Vineri, 1 octombrie 2021, în sărbătoarea „Acoperământul Maicii Domnului”, a avut loc sfințirea bisericii greco-catolice cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Peleș, la finalul lucrărilor de renovare a acesteia, realizate prin implicarea părintelui paroh Pallai Bela-Romeo Janos. În altarul bisericii au fost așezate Sfintele Moaşte ale Sfântului Ladislau.

Cuvântul de învățătură din cadrul celebrării a fost rostit de Înalt Preasfinția Sa Péter Fülöp Kocsis, Arhiepiscop și Mitropolit de Hajdúdorog, care a invitat credincioșii prezenți să fie deschiși și să colaboreze cu Spiritul Sfânt, care se revarsă asupra lor spre a crește sufletește: „Așa cum Biserica, de 2000 de ani crește și ne reînnoiește în continuu, tot așa și persoana umană este invitată să crească înlăuntrul său. Această creștere ne dă putere și ne schimbă, iar Altarul sfințit astăzi este punctul de unde să pornim de fiecare dată. La fel și icoana făcătoare de minuni prezentă în această biserică, icoană care a fost expusă la expoziția din cadrul Congresului Euharistic din acest an, cu rolul de a duce rugăciunile acestui sat în lume”, a spus ÎPS Fülöp.

Actuala biserică din Peleș s-a ridicat în anul 1821, piatra de temelie fiind pusă în 24 mai 1821 de protopopul Beöthy Demeter, împreună cu  părintele Zsiga Basilius.

Amplele lucrări de renovare s-au desfășurat între anii 2018-2021, sub coordonarea părintelui paroh Pallai Bela și au cuprins: consolidarea pereților și bolților, a acoperișului, tencuitul și vopsitul pereților, înlocuirea ușilor și geamurilor, precum și a sistemului de instalații electrice și s-a montat un nou sistem de încălzire în pardoseală. Iconostasul bisericii a fost restaurat în anul 2019.

Biserica găzduieşte un tezaur inestimabil, o icoană din anul 1700 despre care mult timp nu s-a ştiut. În anul 2010, această icoană a Născătorei de Dumnezeu, a fost restaurată de către Tamás Seres, la Institutul de Restaurare a Facultăţii de Artă din Budapesta. În anul 2021, icoana a participat la expoziţia Bizantină din Budapesta, organizată în cadrul celui de al 52-lea Congres Eucharistic.

„Mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să înălţăm acest sfânt lăcaş de închinare, Îl rugăm să reverse belşug de haruri peste toţi cei care s-au ostenit, vii şi adormiţi în Domnul, la zidirea acestei biserici, precum şi peste cei care au fost alături de noi cu gândul, cu rugăciunea şi cu fapta, încurajându-ne şi ajutându-ne să o finalizăm. Fie ca toţi cei care vor intra în această sfântă biserică să-şi găsească liniştea sufletească şi rostul în lume, prin preamărirea lui Dumnezeu cel întreit în Persoană, Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Amin”, citim pe hrisovul introdus în altarul bisericii, semnat de către Preasfinția Sa Vasile Bizău, Episcop de Maramureș, Înalt Preasfinția Péter Fülöp Kocsis, Arhiepiscop și Mitropolit de Hajdúdorog, pr. Pallai Béla Rómeó János, paroh de Peleș și pr. Cornel  Șimon, protopop al Protopopiatului Ciscarpatin de Satu Mare.

Biroul eparhial de presă

 

 

 

A fost tipărit al treilea număr din 2021 al revistei eparhiale „Lumina Credinței”, publicație trimestrială a Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș.

Revista se deschide cu secțiunea „Cuvântul păstorului”, în care Preasfințitul Vasile Bizău vorbește despre amplul proces sinodal în care se angajează întreaga Biserică Catolică, începând cu 9-10 octombrie 2021, care va dura 2 ani, până în octombrie 2023. Tema sinodului este „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”, iar acesta va avea 3 faze: faza diecezană, continentală și universală.

Părintele Emil Gîrboan ne prezintă Liturghia Euharistică, iar părintele Florin Fodoruț scrie despre „Simțirea în Liturghie”. Urmează pr. Vasile Trifoi cu articolul „Laici care să învețe să vestească Evanghelia”, iar pr. Dr. Vasile Iusco, la secțiunea „Crâmpeie Istorice” semnează articolul „Prima vizită pastorală a Fericitului Alexandru Rusu în Maramureșul Istoric”. La secțiune „Eevanghelia în artă”, pr. Lucian Lechințan S.J. semnează textul „Însoțindu-l pe Watteau: călătorie spre imposibil”, iar părintele Emil Ember, la secțiunea „Actualitatea Creștină”, scrie despre „Educația sexuală în România”. Părintele Laurențiu Costin vine în acest număr cu articolul „Pastorație și compromise”, iar pr. dr. Florin Marusciac, la secțiunea „Spiritualitate”, scrie articolul „Ca toți să fie una”. Pr. dr. George Nicoară vine cu articolul „Banul din gura peștelui”. Dna Antoneta Turda prezintă albumul forografic „Icoana pe sticlă – oglindă spre cer”, în articolul „Icoana- expresie a credinței umane”. La „Prezentarea parohiilor”, părintele Vasile Daniel Pop expune date legate de parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Sadău-Brodina. La secțiunea „Educație”, regăsim Mesajul Papei Francisc cu ocazia conferinței „Acordul mondial asupra educației. Împreună privim dincolo”.

Revista se poate achiziționa din parohii sau de la Sediul Episcopiei, la prețul de 7,5 Ron. Un abonament anual costă 30 Ron.

Biroul eparhial de presă

 

Părintele Pitulec Gheorghe, preotul de Crăciunești, s-a stins din viață joi, 30 septembrie, la spitalul din Sighetu Marmației.  

Născut la 2 mai 1962 la Bistra, Maramureș, a fost hirotonit preot pe 11 februarie 1996 la Baia Mare, de către PS. Ioan Șișestean. Timp de 13 ani, și-a desfășurat misiunea în Ucraina, Slatina, unde a activat ca preot și ulterior, în calitate de protopop. Pe 1 februarie 2009  devine preot de Crăciunești, Maramureș, unde activează până la finalul vieții.

Dumnezeu să-i dea odihna veșnică și să-l primească în Casa Sa!

Biroul eparhial de presă

 

Sâmbătă, 25 septembrie 2021, a avut loc evenimentul de deschidere al celui de-al 30-lea an cercetășesc la Baia Mare. Asociația Cercetașii Munților se află în an jubiliar, „fapt ce va fi marcat în lunile octombrie-decembrie 2021 prin diferite activități specifice, care se vor organiza în funcție de posibilități, ținând cont de normele sanitare în vigoare”, ne explică părintele Angel Zareczki, coordonator și spiritual al asociației.  

Programul zilei de sâmbătă s-a deschis cu tradiționalul careu organizat pe Câmpia Tineretului din Baia Mare, unde a fost prezentată tema tema spirituală a anului cercetășesc: „Da- ul vostru sa fie Da......” (Mt 5,37), s-au făcut saluturile specifice, înscrierea anuală și s-a prezentat programul zilei. Cercetașii s-au deplasat în pădurea din Coruia unde au luat parte pe parcursul zilei la un joc complex de descoperire a istoriei cercetășiei din diverse tari, descoperirea spiritului creștin și a vieții creștine propuse prin cercetășie, au mâncat împreună, pe patrule, au participat la Sfânta Liturghie și la veghe, iar spre seară s-au reîntors bucuroși la casele lor.

S-au pus bazele unui nou an plin de drumeții și aventuri, un an cu foarte multe provocări, mai ales că jubileul cadă în timp de pandemie, fapt ce nu permite întrutotul realizarea calendarului de activități, pe care asociația în are anual foarte bine pus la punct. Este ceea ce ea vrea sa transmită părinților care decid că aceasta este un parcurs educativ adaptat pentru copiii lor: organizarea și munca este fundamentul succesului!

De asemenea, cercetașii învață, prin poveste, că acțiunile lor trebuie să fie în așa fel încât întreaga familie să fie fericită, jungla trebuie îngrijită, regulile junglei respectate, iar fără educație civică și servirea aproapelui prin voluntariat nu se poate conviețui în armonie. Elemente importante sunt preocuparea pentru sănătatea fizică și mintală și simțul concretului și al acțiunii, pe care bătrânii lupi (responsabilii) încearcă să te transmită lupișorilor pe care îi au în grijă. Peste toate este Dumnezeu, Cel care a creat totul și cui nu trebuie să uităm să-i mulțumim de fiecare dată pentru tot ce avem și primim, pentru tot ce reușim să ducem la bun sfârșit.  

În an jubiliar, Asociația Cercetașii Munților trage unele concluzii și privește spre viitor cu încredere: „Câteva mii de tineri, de diverse confesiuni, au fost cei care au participat, s-au format in Baia Mare si au format pe alții, prin această formă pedagogică de educație, în natură, în perioada 1991-2021”, ne spune părintele Angel.

„Anul cercetășesc 2021-2022 este jubiliar -30 de ani de existenta a grupului de cercetași băimăreni-inițiat spre funcționare în anul 1991-1992, prin bunăvoința unor laici și preoți dornici să facă ceva pentru generațiile de tineri proaspăt ieșite din comunism. În Baia Mare, grupul s-a deschis la dorința episcopului de atunci al Eparhiei greco-catolice de Maramureș, Lucian Mureșan, actualmente Arhiepiscop Major și Cardinal al Bisericii Române Unite, și a fost ulterior susținută și încurajată de episcopii succesori, PS Ioan Șișeștean și azi de P.S. Vasile Bizău”, sunt cuvintele părintelui Angel, unul dintre fondatorii grupului din Maramureș și actualmente spiritual local și național al cercetașilor.

Biroul eparhial de presă

 

 

Duminică, 26 septembrie 2021, Preasfințitul Vasile Bizău oficiat consacrarea altarului și sfințirea bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din Ieud-Plopșor. După rânduiala de sfințire a bisericii, a fost celebrată Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată de Eparhul de Maramureș împreună cu părintele protopop Codrea Vasile, părintele paroh Neneștean Gheorghe și un sobor de preoți din parohiile învecinate. 

„Îi mulțumim Domnului că ne-a dăruit această zi și ne-a permis să venim aici la Ieud-Plopșor pentru a sfinți această biserică. Mulțumirea noastră am dori să o simțiți dumneavoastră fiecare, membrii acestei comunități, care de-a lungul acestor ani v-ați străduit să împodobiți casa lui Dumnezeu și de astăzi, ea devine și mai frumoasă pentru că harul lui Dumnezeu coboară peste ea și peste noi. Atunci când se sfințește un altar, noi reînnoim legământul nostru cu Dumnezeu, un legământ care nu se frânge niciodată, ci rămâne o chezășie pentru fiecare credincios, că Dumnezeu rămâne fidel promisiunilor Sale”, a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău în cuvântul de învățătură. Și a continuat vorbind despre promisiunile și prezența lui Dumnezeu în viața lui Avram: „Văzând că Dumnezeu e prezent și își duce la îndeplinire promisiunile, Avram ridică câte un altar, câte o piatră ca să-și amintească faptul că a parcurs un drum și că promisiunea lui Dumnezeu urmează să se împlinească”. „Altarul bisericii ne aduce și nouă aminte că am parcurs un drum și că promisiunea lui Dumnezeu urmează să se împlinească, a spus Ierarhul”. Și a continuat explicând care este promisiunea Mântuitorului pentru noi: „Țara pe care ne-o promite este Împărăția Lui, pe care noi încă nu o stăpânim, dar în parte o avem pentru că ne străduim să întrăm în ea, pentru că o dorim, pentru că o căutăm împreună cu Dumnezeu și așteptăm ca această țară a făgăduințelor Lui să se împlinească”. Preasfințitul a adus în lumină zelul oamenilor, care au construit, după anii 1990, prima biserică din această zona din periferia localității Ieud. Ei au pus aici un semn, și-au manifestat credința, au făcut posibil ca oamenii care locuiesc departe de centru să se adune aici și să-l laude pe Dumnezeu.

„Temelia acestui sfânt lăcaş de închinare a fost pusă în  primăvara anului  1997 de Preasfiţitul Ioan Şişeştean, împreună cu  părintele Vasile Hotico – protopop de Iza-Vișeu, şi părintele Mircea Dobrican, preot paroh în Ieud - Centru”, citim în Hrisovul pus în altarul bisericii. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat sub coordonarea părintelui Mircea Dobrican, paroh în Ieud  între anii  1991-2011 şi s-au finalizat în anul 2020, în timpul păstoririi preotului Neneştean Gheorghe.

La finalul celerării, au fost înmânate două diplome de recunoștință din partea Episcopiei: Sorei Magdalena Maria Pleș, din ordinul „Sfântul Vasile cel Mare”, „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la edificarea acestui locaș de cult prin donarea terenului pentru construcția bisericii” și familiei Chindriș împreună cu sora Veronica, „în semn de prețuire pentru donarea terenului pentru construcția casei parohiale”.

„Și tuturor celor care au luat parte la acest proiect, bunul Dumnezeu să vă răsplătească însutit!” a afirmat Preasfințitul Vasile. L-a felicitat în special pe părintele Gheorghe Neneștean, păstorul comunității, care aici, împreună cu comunitatea, se sfințește prin rugăciune, prin disponibilitate. Mulțumiri și felicitări s-au îndreptat înspre părintele protopop Vasile Codrea, pentru implicarea în proiect și in organizarea frumosului eveniment. 

Părintele Neneștean, la rândul său, a mulțumit tuturor pentru ajutor și pentru prezența la sărbătoarea parohiei Ieud-Plopșor, amintind faptul că edificarea casei Domnului în acest loc a fost posibilă datorită unui lung drum de trudă a locuitorilor din Ieud, împletită cu dăruirea pentru Dumnezeu. „Mulțumim lui Dumnezeu care, prin mijlocirea Maicii Sfinte, ne-a ascultat rugăciunea și ne-a binecuvântat munca”, a afirmat părintele paroh.

Biroul eparhial de presă

Duminică, 26 septembrie, se sărbătorește cea de-a 107-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului. În mesajul pe care l-a publicat cu această ocazie, Sfântul Părinte Papa Francisc ne invită să ne rugăm pentru aceste persoane, care au mare nevoie de susținere și ajutor, pentru a nu-și pierde speranța. Redăm mai jos mesajul integral al Papei, care la final cuprinde și rugăciunea pe care Episcopul Romei propune să o rostim cu toții duminică:

 

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a 107-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului

(26 septembrie 2021) - Spre un noi tot mai mare

Iubiţi fraţi şi surori,

În scrisoarea enciclică Fratelli tutti am exprimat o preocupare şi o dorinţă, care încă ocupă un loc important în inima mea: "După ce trece criza sanitară, reacţia cea mai rea ar fi aceea de a cădea şi mai mult într-un consumism febril şi în noi forme de autoprotecţie egoistă. Să dea Dumnezeu ca la sfârşit să nu mai fie «ceilalţi», ci numai un «noi»" (nr. 35).

Pentru aceasta m-am gândit să dedic mesajul pentru a 107- a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului acestei teme: "Spre un noi tot mai mare", voind astfel să indic un orizont clar pentru drumul nostru comun în această lume.

Istoria lui "noi"

Acest orizont este prezent în însuşi proiectul creator al lui Dumnezeu: "Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: «Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă»" (Gen 1,27-28). Dumnezeu ne-a creat bărbat şi femeie, fiinţe diferite şi complementare pentru a forma împreună un noi destinat să devină tot mai mare prin înmulţirea generaţiilor. Dumnezeu ne-a creat după chipul său, după chipul fiinţei sale una şi întreită, comuniune în diversitate. Şi atunci când, din cauza neascultării sale, fiinţa umană s-a îndepărtat de Dumnezeu, acesta, în milostivirea sa, a voit să ofere un drum de reconciliere nu fiecărui individ în parte, ci unui popor, unui noi destinat să includă toată familia umană, toate popoarele: "Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii! El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui şi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor" (Ap 21,3). 

Aşadar, istoria mântuirii vede un noi la început şi un noi la sfârşit, şi în centru misterul lui Cristos, mort şi înviat "pentru ca toţi să fie una" (In 17,21). Însă timpul prezent ne arată că acel noi voit de Dumnezeu este rupt şi fragmentat, rănit şi desfigurat. Şi asta se petrece în special în momentele de criză mai mare, ca acum datorită pandemiei. Naţionalismele închise şi agresive (cf. Fratelli tutti, 11) şi individualismul radical (cf. ibid., 105) uzează sau dezbină acel noi, atât în lume, cât şi în interiorul Bisericii. Şi preţul cel mai mare îl plătesc cei care pot să devină mai uşor ceilalţi: străinii, migranţii, marginalizaţii, care locuiesc în periferiile existenţiale. 

În realitate, toţi suntem în aceeaşi barcă şi suntem chemaţi să ne angajăm pentru ca să nu mai fie ziduri care ne separă, să nu mai fie ceilalţi, ci numai un noi, mare ca întreaga omenire. Pentru aceasta profit de ocazia acestei zile pentru a lansa un dublu apel de a merge împreună spre un noi tot mai mare, adresându-mă înainte de toate credincioşilor catolici şi apoi tuturor bărbaţilor şi femeilor din lume.

O Biserică tot mai catolică

Pentru membrii Bisericii Catolice acest apel se traduce într-o angajare de a fi tot mai fideli faţă de statutul lor de catolici, realizând ceea ce Sfântul Paul recomanda comunităţii din Efes: "Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez" (Ef 4,4-5). De fapt, catolicitatea Bisericii, universalitatea sa, este o realitate care cere să fie primită şi trăită în fiecare epocă, după voinţa şi harul Domnului care ne-a promis să fie mereu cu noi, până la sfârşitul timpurilor (cf. Mt 28,20). Duhul său ne face capabili să-i îmbrăţişăm pe toţi pentru a face comuniune în diversitate, armonizând diferenţele fără a impune vreodată o uniformitate care depersonalizează. În întâlnirea cu diversitatea străinilor, migranţilor, refugiaţilor, şi în dialogul intercultural care poate să rezulte ne este dată oportunitatea de a creşte ca Biserică, de a ne îmbogăţi reciproc. De fapt, oriunde s-ar afla, fiecare botezat este cu titlu deplin membru al comunităţii ecleziale locale, membru al unicei Biserici, locuitor în singura casă, component al unicei familii.

Credincioşii catolici sunt chemaţi să se angajeze, fiecare pornind de la comunitatea în care trăieşte, pentru ca Biserica să devină tot mai inclusivă, continuând misiunea încredinţată de Isus Cristos apostolilor: "Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». Vindecaţii pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!" (Mt 10,7-8).

Astăzi Biserica este chemată să iasă pe străzile periferiilor existenţiale pentru a-l îngriji pe cel care este rănit şi a-l căuta pe cel care este rătăcit, fără prejudecăţi sau frici, fără prozelitism, ci gata să lărgească propriul cort pentru a-i primi pe toţi. Printre locuitorii din periferii vom găsi atâţia migranţi şi refugiaţi, evacuaţi şi victime ale traficului de persoane, cărora Domnul vrea săi fie manifestată iubirea sa şi să-i fie vestită mântuirea sa. "Fluxurile migratoare contemporane constituie o nouă «frontieră» misionară, o ocazie privilegiată de a-l vesti pe Isus Cristos şi evanghelia sa fără a se mişca din propriul mediu, de a mărturisi concret credinţa creştină în caritate şi în respectul profund faţă de alte exprimări religioase. Întâlnirea cu migranţi şi refugiaţi de alte confesiuni şi religii este un teren rodnic pentru dezvoltarea unui dialog ecumenic şi interreligios sincer şi îmbogăţitor" (Discurs adresat directorilor naţionali ai pastoraţiei pentru migranţi, 22 septembrie 2017).

O lume tot mai inclusivă

Către toţi bărbaţii şi femeile din lume se îndreaptă apelul meu de a merge împreună spre un noi tot mai mare, de a reface familia umană, pentru a construi împreună viitorul nostru de dreptate şi de pace, asigurând ca nimeni să nu fie exclus.

Viitorul societăţilor noastre este un viitor "în culori", îmbogăţit de diversitate şi de relaţiile interculturale. Pentru aceasta trebuie să învăţăm astăzi să trăim împreună, în armonie şi pace. Îmi este deosebit de dragă imaginea, în ziua "botezului" Bisericii la Rusalii, a oamenilor din Ierusalim care ascultă vestea mântuirii imediat după coborârea Duhului Sfânt: "Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, din Frígia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere, atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu" (Fap 2,9-11).

Este idealul noului Ierusalim (cf. Is 60; Ap 21,3), unde toate popoarele sunt reunite, în pace şi înţelegere, celebrând bunătatea lui Dumnezeu şi minunăţiile creaţiei. Însă pentru a ajunge la acest ideal trebuie să ne angajăm toţi pentru a dărâma zidurile care ne separă şi a construi punţi care să favorizeze cultura întâlnirii, conştienţi de conexiunea intimă care există între noi. În această perspectivă, migraţiile contemporane ne oferă oportunitatea de a depăşi fricile noastre pentru a ne lăsa îmbogăţiţi de diversitatea darului fiecăruia. Aşadar, dacă vrem, putem să transformăm graniţele în locuri privilegiate de întâlnire, unde poate înflori miracolul unui noi tot mai mare.

Tuturor bărbaţilor şi femeilor din lume le cer să folosească bine darurile pe care Domnul ni le-a încredinţat pentru a păstra şi a face şi mai frumoasă creaţia sa. "Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!»" (Lc 19,12-13). Domnul ne va cere cont de activitatea noastră! Însă pentru ca să fie asigurată casei noastre comune îngrijirea corectă, trebuie să ne constituim într-un noi tot mai mare, tot mai coresponsabil, având convingerea tare că orice bine făcut lumii este făcut generaţiilor prezente şi celor viitoare. Este vorba de o angajare personală şi colectivă, care se îngrijeşte de toţi fraţii şi surorile care vor continua să sufere în timp ce încercăm să realizăm o dezvoltare mai sustenabilă, echilibrată şi inclusivă. O angajare care nu face deosebire între autohtoni şi străini, între rezidenţi şi oaspeţi, pentru că este vorba de o comoară comună, de la a cărei îngrijire precum şi de la ale cărei binefaceri nimeni nu trebuie să fie exclus.

Visul are început

Profetul Ioel prevestea viitorul mesianic ca un timp de vise şi de viziuni inspirate de Duh: "După aceea, voi revărsa Duhul meu peste orice făptură: vor profeţi fiii voştri şi fiicele voastre, bătrânii voştri vor avea vise şi tinerii voştri vor avea viziuni" (3,1). Suntem chemaţi să visăm împreună. Nu trebuie să ne fie frică să visăm şi să facem asta împreună ca o unică omenire, ca însoţitori ai aceleiaşi călătorii, ca fii şi fiice ale aceluiaşi pământ care este casa noastră comună, toţi surori şi fraţi (cf. Enciclica Fratelli tutti, 8).

Rugăciune

Părinte sfânt şi iubit,

Fiul tău Isus ne-a învăţat

că în ceruri se eliberează o mare bucurie

când unul care era pierdut

este regăsit,

când unul care era exclus, refuzat sau rebutat

este reprimit în acel noi al nostru,

care devine astfel tot mai mare.

Te rugăm să dai tuturor discipolilor lui Isus

şi tuturor persoanelor de bunăvoinţă

harul de a face voinţa ta în lume.

Binecuvântează fiecare gest de primire şi de asistenţă

care îl repune pe oricine este în exil

în acel noi al comunităţii şi al Bisericii,

pentru ca pământul nostru să poată deveni,

aşa cum l-ai creat tu, casa comună a tuturor fraţilor şi surorilor. Amin.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 3 mai 2021, Sărbătoarea sfinţilor apostoli Filip şi Iacob

(traducere – pr. Mihai Patrașcu)

 

În perioada 20-23 septembrie 2021, preoții din Eparhia de Maramureș s-au retras timp de 3 zile la mănăstirea „Sfânta Maria” de pe Dealul Crucii din Baia Mare pentru a se reculege, așa cum fac în fiecare an, în mai multe serii.

Meditațiile cu tema „Reînnoirea alianței cu Dumnezeu” au fost ținute de părintele Henryk Urban, călugăr iezut, care vine anual în Maramureș pentru a face acest parcurs împreună cu preoții din Eparhie.

Pe durata celor trei zile, participanții s-au rugat, au participat la meditații și au luat masa împreună, iar în timpul  rămas au fost îndrumați să mediteze pe baza temelor propuse de către preotul îndrumător.

Deschiderea exercițiilor a avut loc luni seara, 20 septembrie. Preoților li s-a propus să mediteze la cap. 21 din Ev. După Ioan: Fără Isus nu se poate face nimic.

În prima jumătate a zilei de marți au fost propuse spre meditare mai multe texte care vorbeau despre alianța lui Dumnezeu cu Noe. „Uneori omenirea sau persoanele sunt regenerate după o perioadă furtunoasă”, a spus părintele Urban. Preoților li s-a propus să vadă unde se află potopul în viețile lor.

În după amiaza zilei de marți a fost propusă spre meditare mai multe texte biblice (Ex 34, 5-8, Osea 11, 1-9, Io 8, 1-11, Mihea 17, 18-20 etc), care vorbesc despre milostivirea lui Dumnezeu. Dumnezeu se ocupă de oameni ca un tată și ca o mamă. Binecuvântarea și bunătatea lui Dumnezeu sunt nemăsurate.

În prima parte a zilei de miercuri au fost propuse mai multe fragmente biblice care vorbeau despre convertire. Convertirea are multe aspecte: întoarcere la Dumnezeu și împlinirea voii Lui, descoperirea importanței mijloacelor slabe pentru că așa se vede mai bine puterea dumnezeiască, evitarea riscului de a ne descurca singuri, renunțarea la pretenții, rivalități, la condamnarea altora, la lâncezeală și mediocritate.

Scopul meditațiilor propuse în a doua parte a zilei de miercuri a fost acela de a răspunde la întrebarea: „De ce mântuirea se realizează prin suferință?”. „Mulți s-au îndepărtat de Dumnezeu deoarece sunt de părere că El ar trebui să stârpească durerea oamenilor, însă Isus ne lasă exemplul propriei suferințe. El a acționat prin fapte mai mult decât prin vorbe. El umple suferința cu puterea Sa. Suferința lui este conformă planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl i-a oferit potirul de suferință. Isus a suferit din dragoste pentru noi și a luat păcatele noastre asupra Lui”, sunt ideile propuse spre meditare de către părintele Henryk. Preoții au fost invitați să privească crucea în rugăciune. Sfântul Papă Ioan Paul al-II-lea spunea că atotputernicia lui Dumnezeu rezultă din acceptarea suferinței lui Cristos. 

Meditațiile propuse în ultima zi, joi, 23 septembrie s-au referit la credință, maturizarea credinței și semnele ei. Înainte de toate, credința se bazează pe ascultare. Ascultarea Cuvântului conduce la experimentarea miracolelor și nu invers. Dacă nu se crede în Cuvântul Lui cu greu se vor crede în miracole (s-a făcut referire la bogatul din Evanghelie și săracul Lazăr). „Dacă se crede doar pe baza Cuvântului ascultat, adeziunea la Dumnezeu este liberă, fără constrângere. Uneori semnele și minunile nu ajută la credință. Fariseii au văzut multe minuni făcute de Isus și n-au crezut în El. La eliberarea evreilor din sclavia Egiptului, faraonul și egiptenii au văzut multe minuni și n-au crezut în Dumnezeu”, a explicat părintele îndrumător.

De asemenea, s-a vorbit despre atribuțiile unui păstor în această lume pluralistă, despre modul în care trebuie să fie raportul cu credincioșii, cum li se prezintă riscul modelor spirituale de azi, cum să fie ajutați să dezvolte un simț critic astfel încât să fie protejați, cum să fie pastorația tinerilor.

Exercițiile spirituale s-au încheiat joi, 23 septembrie, cu luarea prânzului împreună.

Următoarea serie de exerciții spirituale pentru preoții din Maramureș se va desfășura în perioada 26-29 octombrie, la mănăstirea „Maica Îndurerată” din Sighetu Marmației.

Biroul eparhial de presă