Miercuri, 24 Octombrie 2018

Doi ierarhi greco-catolici au sfințit noua biserică de lemn din parohia Săpânța

La împlinirea a 100 de ani de la marele ideal național – Marea Unire de la 1918 –, se împlineşte şi dezideratul credincioşilor din localitatea Săpânța, judeţul Maramureș, și anume acela de a avea un lăcaş de cult unde să îl poată preamări pe Dumnezeu.

În acest sens, duminică 30 septembrie 2018, credincioșii greco-catolici din această localitate, asemenea mlădițelor pe care viticultorul le curăță ca să aducă și mai mult rod, au îmbrăcat haine de sărbătoare pentru a-i primi cu multă căldură sufletească, după ani de trudă și multe încercări, pe Preasfințitul Părinte Vasile Bizău – Episcop de Maramureș și pe Preasfințitul Părinte Claudiu Pop, – Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore –, venit de la Blaj pentru a lua parte la bucuria credincioșilor din Săpânța. La intrarea în curtea bisericii, cei doi ierarhi au fost întâmpinați de domnul Gheorghe Stan – primar al localității Săpânța, de părintele dr. Vasile Iusco – protopop de Sighet, de părintele Mihai Grigor – parohul locului și de un mare număr de preoți și credincioși veniți la sărbătoarea parohiei Săpânța.

Ritualul sfințirii a început la ora 10:30 prin înconjurarea bisericii de trei ori, prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir și prin stropirea cu apă sfințită. După aceea s-a făcut sfințirea mesei Altarului prin spălarea cu apă de trandafir, prin ungerea lui cu Sfântul și Marele Mir și așezarea în masa Altarului a moaștelor sfântului Pius al X-lea și ale sfântului Iozafat, primul episcop martir greco-catolic.

După rânduiala sfințirii bisericii a urmat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie celebrată de cei doi ierarhi în fața bisericii, la care au luat parte 35 de preoți veniți la sărbătoare și o mulțime mare de credincioși din parohia Săpânța și din parohiile învecinate.

La momentul rânduit, după citirea Evangheliei, Preasfințitul Părinte Claudiu Pop a ținut cuvântul de învățătură în care a asemănat ceremonia de consacrare a unei biserici cu viața creștinului, care prin botez se consacră lui Dumnezeu și devine templul lui Dumnezeu. De aceea fiecare creștin privește moartea ca pe o trecere spre împărăția lui Dumnezeu. Iar ceea ce este specific locului Săpânța prin Cimitirul Vesel, este tocmai acest fapt, de a privi moartea într-un mod creștin, într-un mod vesel. Cimitirul Vesel ne spune că moartea nu este un sfârșit, ci o trecere spre adevărata viață, spre viața în Hristos.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău – ierarhul locului, pomenindu-l pe sfântul apostol Pavel din a doua Scrisoare către Corinteni, a asemănat drumul de credință al comunității din Săpânța cu învățătura Apostolului: Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune (2Cor 12,9). Ceea ce s-a petrecut la Săpânța prin acest eveniment unic din istoria unei comunități, și anume sfințirea bisericii parohiale, este lucrarea lui Dumnezeu, este harul lui care se desăvârșește în sufletele celor care se încred în El. Suntem într-un an cu totul deosebit, un an festiv al Centenarului, și am dorit ca în acest an să ajungem la această sărbătoare, iar această biserică pe care am consacrat-o astăzi la Săpânța să i-o oferim lui Dumnezeu în acest an sărbătoresc. Oferim lui Dumnezeu această biserică cu acest altar din această frumoasă localitate istorică. În acest an în care sărbătorim Marea Unire ne aducem aminte că aici la Săpânța, acum 100 de ani, paroh era părintele Simion Balea; un preot dedicat comunitățiii și implicat în a organiza comunitatea și pe cei care urmau să plece la Alba Iulia.

La rândul său, părintele Mihai Grigor a mulțumit lui Dumnezeu pentru toate harurile revărsate asupra comunității din Săpânța, Ierarhilor pentru prezență, tuturor preoților și credincioșilor, precum și celor care au contribuit și s-au implicat la ridicarea noului lăcaș de cult.

În semn de prețuire pentru meritele deosebite în edificarea lăcașului de cult și punerea în valoare a artei tradiționale maramureșene, dar mai ales ca recunoștință pentru perseverența, răbdarea și tactul pastoral de care a dat dovadă în păstorirea comunității greco-catolice greu încercate, părintelui paroh Mihai Grigor i s-a acordat Crucea pectorală.

Vechea biserică din localitate a fost construită în anul 1886 de credincioșii greco-catolici din Săpânța. În anul 1948 a fost confiscată de statul comunist ateu și dăruită Bisericii Ortodoxe în posesia căreia se află și astăzi.

Noua biserică parohială este construită în stil maramureșean, fiind proiectată de preotul arhitect dr. Ioan Costin. Piatra de temelie a bisericii a fost așezată de părintele dr. Vasile Iusco în data de 16 noiembrie 2014. Lucurările s-a desfășurat între anii 2014-2018, fiind executate în totalitate de preotul Teodor Bârsan, alături de echipa dânsului. Pictura iconostasului a fost realizată de domnul Marcel Pop din Bușag.

Localitatea Săpânța este cunoscută în întreaga lume prin Cimitirului Vesel aflat în imediata apropiere a fostei biserici greco-catolice; acest cimitir este renumit pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor care se odihnesc acolo întru speranța Învierii. Pe unele cruci există versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca pe un eveniment trist. Promotorul acestui proiect a fost credinciosul greco-catolic Stan Ioan Pătraș, inspirat din cultura dacilor, care socoteau moartea ca pe un eveniment vesel, fiind încurajat și susținut de preotul greco-catolic Simon Balea, paroh în Săpânța și protop onorar. Primul epitaf datează din anul 1935, iar din anii ’60, întregul cimitir a fost populat cu aproximativ 800 de cruci sculptate din lemn de stejar, devenind astfel un muzeu în aer liber unicat în lume și de bună seamă o atracție turistică.

Biroul eparhial de presă

sapanta1

sapanta2

sapanta3

sapanta4

sapanta5

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.