Joi, 17 Iunie 2021

18 octombrie - Un milion de copii se roagă Rozariul pentru unitate și pace

La inițiativa Asociației „Kirche in Not”, se va desfășura și în acest an, pe 18 octombrie, evenimentul „Un milion de copii se roagă Rozariul pentru pace și unitate în lume”. Sunt invitați să se alăture inițiativei toți părinții, învățătorii, profesorii, educatorii, animatorii, preoții și toți cei care într-un fel sau altul contribuie la educația copiilor și să rostească Rozariul, împreună cu copiii, pe data de 18 octombrie. În acest an, în scrisoarea semnată de card. Mauro Piacenza, președintele asociației, și pr. Martin M. Barta, asistent spiritual, este specificat faptul că Rozariul se poate rosti și pe data de 19 octombrie, în școli sau grădinițe, cu aceeași intenție, dat fiind faptul că 18 octombrie este o zi de duminică. „Atunci când îi învățăm pe copii să o cunoască pe Maria ca pe o mamă personală și să se roage Rozariul, luăm pentru ei cea mai importantă măsură de protecție și le dăm cea mai bună „armură” pentru drumul spre viitor”, citim în același document.

Redăm mai jos textul integral al scrisorii:

 

Un milion de copii se roagă Rozariul 2020 pentru pace și unitate în lume

Roma, 1 august 2020

Dragi prieteni,

Anul 2020 va intra în cărțile de istorie ca „Anul Corona”. În decursul istoriei, nu a existat niciodată o astfel de criză sanitară, dar și existențială, răspândită la nivel mondial. Virusul ne-a pus în fața ochilor, cu toată claritatea, fragilitatea și limitele noastre. În ciuda tuturor măsurilor de protecție care au fost luate și a regulilor preventive de comportament, s-a răspândit peste tot un sentiment general de frică, de lipsă a orientării și ajutorului. Cu cât durează mai mult criza și efectele ei – și nici alte catastrofe și războaie nu vor dispărea în viitor –, cu atât mai mult va trebui să se arate adevărata noastră umanitate. Dar umanitatea fără Dumnezeu ar fi condamnată la înfrângere. Ar fi fatal pentru viitorul nostru dacă se consideră că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu virusurile, cu bolile și nevoile noastre și că nu poate face chiar nimic împotriva acestora.

Totuși, Dumnezeu l-a trimis în lume pe propriul Său Fiu care a luat asupra sa suferințele noastre și care a purtat durerile noastre (Mt 8,17). El s-a lăsat infectat cu cel mai teribil virus, cu păcatul, fără ca El însuși să păcătuiască. Prin aceasta a devenit El însuși un „antidot” față de orice rău și de orice nenorocire din lume. El ne-a dăruit un „ser de vaccin” universal. Acesta ne poate face imuni împotriva oricărei forme de molimă care a lovit lumea noastră după îndepărtarea de Dumnezeu. Isus ne-a dăruit din nou încrederea și speranța că Dumnezeu vrea să ne mântuiască pe noi toți, chiar dacă mai trebuie încă să ne purtăm crucea. Și cu cât timpurile devin mai grele, cu atât mai puternic este harul Său.

Înainte de toate, El ne conduce prin sfinții Săi pe calea mântuirii și ne dă curajul de a ne ruga mereu și de a ne încrede în toate împrejurările vieții în ajutorul Său. Într-un mod special, în timpurile noastre, pe care mulți sfinți le caracterizează ca fiind apocaliptice, o trimite pe Mama Sa, ca să ne fie alături în marile nevoi. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, pe când încă era Cardinalul Karol Wojtyła, spunea în anul 1972, în fața episcopilor americani: „Noi ne aflăm acum în fața celei mai mari confruntări pe care omenirea a trăit-o vreodată în istoria ei. Acum stăm în fața luptei finale dintre Biserică și anti-Biserică, dintre Evanghelie și anti-Evanghelie, dintre Cristos și Anticrist.” Pentru a putea duce cu curaj această luptă, avem nevoie de Mama lui Dumnezeu mai mult ca oricând. În ultimii 200 de ani Maica Domnului a apărut în atât de multe locuri de pe toate continentele, încât epoca prezentă este numită și mariană. În ciuda tuturor așteptărilor oamenilor de știință, Maria ne anunță în mesajele ei un viitor plin de bucurie și de pace, chiar dacă ea nu trece sub tăcere faptul că omenirea are nevoie de o purificare și că va trece prin multe situații de suferință. Ea ne amintește de mijloacele de mântuire pe care le poate folosi fiecare: purtarea unei medalii, rugăciunea statornică a Rozariului, împăcarea, consacrarea la Inima ei preacurată de Mamă, citirea Bibliei, jertfirea din iubire, celebrarea sacramentelor.

De aceea, și în anul acesta dorim să vă invităm, pe 18 octombrie sau pe 19 octombrie (în cazul în care vă veți ruga Rozariul împreună cu copiii în școli sau grădinițe, întrucât ziua de 18 octombrie din anul acesta cade într-o duminică), să participați la inițiativa mondială de rugăciune „Un milion de copii se roagă Rozariul”. Această rugăciune mondială a Rozariului cu copiii trebuie să ne umple de o nouă încredere în iubirea și protecția lui Dumnezeu, pe care El vrea să ni le ofere prin Mama Sa. În scrisoarea adresată copiilor, vrem să vă amintim de începutul epocii mariane, care a avut loc în anul 1830, în Rue du Bac, la Paris. Aici, Maica Domnului, deja cu 28 de ani înainte de proclamarea dogmei Neprihănitei Zămisliri, i-a apărut Sfintei Ecaterina Labouré ca Imaculata. Ea i-a vorbit despre evenimentele dureroase care trebuiau să vină asupra Franței și a întregii lumi. „Întreaga lume va fi dusă în rătăcire de o nenorocire multiformă… Se va crede că totul este pierdut… Crucea va fi disprețuită, va fi aruncată la pământ.” Dar Maica Domnului ținea în mâinile ei globul pământesc, care îl reprezenta pe fiecare om în parte, și i-a promis Sorei Ecaterina ocrotire și ajutor dacă omul are încredere în Dumnezeu, dacă se roagă cu stăruință și dacă trăiește iubirea. I-a dat chiar și o imagine pe care trebuia să o impregneze ca medalie, și o scurtă rugăciune de invocare, o cerere pe care o putem spune adesea în rugăciune. În imagine este șarpele sub picioarele ei, iar din brațele ei întinse vin harurile peste întreaga lume. Ea este Mama noastră, mijlocitoarea tuturor harurilor și învingătoarea șarpelui, cea care vrea să înfrângă răul, pe Satana. De aceea, pentru a trece cu bine prin lupta spirituală prezentă în întreaga lume, trebuie să ne consacrăm ei cu totul și prin Rozariu să căutăm ocrotire sub mantia sa. Vă mulțumim pentru că îi puneți pe copii sub mantia protectoare a Maicii Domnului. Atunci când îi învățăm să o cunoască pe Maria ca pe o mamă personală și să se roage Rozariul, luăm pentru ei cea mai importantă măsură de protecție și le dăm cea mai bună „armură” pentru drumul spre viitor.

Cardinal Mauro Piacenza - Președinte

Pr. Martin M. Barta - Asistent spiritual

„Un milion de copii se roagă Rozariul“ - 18 octombrie 2020

 

Scrisoare către copii

Salutare, dragă prietenă,

Salutare, dragă prietene,

Cu siguranță că încă îți amintești bine de timpurile neobișnuite în care nu puteai să mergi la școală. Și nici nu puteai să-ți vizitezi prietenii și să te joci cu ei. În întreaga lume s-a răspândit un virus care poate provoca o boală grea. Milioane de oameni din întreaga lume s-au infectat și s-au îmbolnăvit. Sute de mii au murit din cauza virusului. Pentru a-i proteja pe oameni de infectare, au fost luate multe măsuri de protecție: trebuia să se păstreze distanța între ei, să se poarte masca la gură, să nu se facă zboruri și călătorii, magazinele au trebuit să se închidă. Din acest motiv, mulți oameni și-au pierdut și locul de muncă și suferă pentru că nu-și pot îngriji familiile.

În astfel de situații dificile, este deosebit de important ca noi toți să rămânem uniți și să ne ajutăm reciproc. Dar nu trebuie să uităm că cel mai mare ajutor vine de la Dumnezeu. El vrea să ne protejeze de orice boală, iar când cineva se îmbolnăvește sau suferă, îi poate oferi putere și mângâiere. Cu ajutorul nostru, Dumnezeu vrea să înfrângă orice rău, toate bolile, orice suferință și să ne ofere un paradis. De aceea, noi trebuie să învățăm să ne încredem cu totul în El, să-l iubim mult pe El și pe ceilalți și cu ajutorul Lui să evităm orice păcat. Ca să reușim lucrul acesta, Dumnezeu ne-a dat o învățătoare specială, pe Mama Sa. Ea vrea să ne ia de mână, să ne ferească de rău și să ne ajute în fiecare zi ca să trăim asemenea lui Isus. Îi simțim apropierea în special când ne rugăm Rozariul. Rozariul este ca o „vaccinare” împotriva răului. Prin rugăciunea noastră, Maica Domnului vrea să-i ajute pe oamenii din întreaga lume, înainte de toate, pe cei suferinzi și săraci. Dumnezeu o trimite pe Mama Sa chiar direct la noi. Ea apare în multe locuri din lume și ne spune ce avem de făcut. Astfel, ea i-a apărut în anul 1830, în Franța, la Paris, unei tinere călugărițe cu numele de Ecaterina Labouré.

Când Ecaterina avea nouă ani, mama ei a murit. Ea a rămas singură cu cei zece frați și surori. Era foarte tristă. Odată s-a urcat pe un scaun în dormitorul părinților ca să ajungă la o statuie a Mariei, care se afla pe un dulap. A îmbrățișat-o și i-a zis tare: „Acum, sfântă Mamă, tu trebuie să fii mama mea!” Ecaterina a trebuit să muncească mult de când era copil pentru a-l ajuta pe tatăl ei și pe micii săi frați și surori. Se ruga deseori la Maica Domnului care o ajuta mereu. Ecaterina își dorea foarte mult să o vadă cel puțin o dată pe Mama lui Dumnezeu. La vârsta de 24 de ani, Ecaterina a intrat în Mănăstirea Surorilor Milostive de pe Rue du Bac din Paris. În calitate de călugăriță, ea voia să se ocupe în special de bătrâni și de bolnavi și să-i îngrijească. Pe când era novice, s-a pregătit pentru voturile ei și pentru datoria viitoare. În noaptea dintre 18 și 19 iulie s-a petrecut ceva ieșit din comun. Însăși Ecaterina povestește despre aceasta:

„La unsprezece și jumătate m-am auzit strigată pe nume: «Soră! Soră!» M-am trezit și am văzut un copil frumos care stătea în fața mea, în haină albă și strălucind luminos. Acest copil de patru sau cinci ani mi-a zis: «Ridicați-vă repede și veniți în capelă, vă așteaptă Sfânta Fecioară!» Mi-a venit imediat gândul: «Dar voi fi auzită.» Totuși, copilul a răspuns: «Nicio grijă, este unsprezece și jumătate, toate dorm. Veniți, vă însoțesc eu.» Cred că acest copil era îngerul meu păzitor care s-a făcut vizibil pentru a mi-o arăta pe Fecioara Maria. M-am îmbrăcat repede și l-am urmat pe copil. Eram uimită că peste tot pe unde treceam erau aprinse deja luminile. Și mai mare mi-a fost mirarea când am ajuns la capelă și ușa s-a deschis de la sine. Totuși, cel mai mult am fost surprinsă când am văzut că în capelă erau aprinse toate lumânările și lămpile. Aceasta mi-a amintit de Crăciun. Totuși, pe Preafericita Fecioară nu o vedeam. Copilul m-a condus la altar. Acolo am îngenuncheat lângă scaunul preotului și am așteptat. Către miezul nopții am auzit ceva ca foșnetul unei haine de mătase. În același moment, mica mea călăuză m-a făcut atentă: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Maica Domnului s-a așezat pe scaunul cu mânere, totuși eu ezitam să cred că este cu adevărat Fecioara Maria. Atunci însoțitorul meu a repetat, dar de data aceasta nu ca un copil, ci ca un bărbat, tare și insistent: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Am privit-o pe Fecioara Maria și, făcând un pas mare, am ajuns lângă ea. În fața Maicii Domnului am căzut în genunchi și mi-am așezat cu mare încredere mâinile întinse pe poala ei. Aici am petrecut cele mai frumoase clipe din viața mea. Mi-ar fi imposibil să descriu ce am simțit acolo.”

Fecioara Maria i-a povestit Ecaterinei despre o misiune pe care avea să o cunoască mai târziu în rugăciune. Ea i-a arătat Ecaterinei multe situații dureroase – războaie, foamete, boli – care trebuiau să vină peste întreaga lume. Dar i-a promis că va proteja lumea dacă noi avem încredere în Dumnezeu, dacă ne rugăm mult și dacă suntem buni unii față de alții.

Câteva luni mai târziu, Ecaterina, aflată în rugăciune, a văzut-o din nou pe Maica Domnului. Maria stătea cu brațele întinse peste globul pământesc. Sub picioarele ei era un șarpe. Purta inele cu pietre prețioase deosebite, din care ieșeau raze strălucitoare. Ecaterina a auzit o voce spunând: „Aceste raze sunt harurile pe care Maria le cere pentru oameni.” Totuși, unele pietre prețioase nu iradiau nicio lumină. Ecaterina a întrebat: „De ce unele inele nu strălucesc?” Și i-a răspuns Maica Domnului: „Acestea sunt harurile pentru care ați uitat să mă rugați!” Deasupra capului Maicii Domnului se afla o rugăciune scrisă cu litere de aur: „O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, cei care alergăm la tine!” Apoi imaginea s-a întors. Pe partea din spate erau douăsprezece stele și litera „M” inseparabil unită cu crucea. Sub aceasta, două inimi rănite din care ieșea o flacără. O inimă era rănită de un cerc de spini, iar cealaltă, străpunsă de o sabie. Acestea erau inimile lui Isus și Mariei unite în aceeași iubire față de oameni. Apoi Sora Ecaterina a auzit cuvintele: „Cere să se toarne o medalie după această imagine! Oamenii care o poartă mereu la ei și care spun cu pietate această scurtă rugăciune vor simți în mod deosebit protecția Maicii Domnului și vor primi haruri speciale. Harurile vor fi deosebit de bogate pentru cei care poartă cu încredere medalia.”

În anul 1832 au fost turnate 2.000 de medalii, exact în lunile în care în Franța bântuia o boală devastatoare – holera. Numai la Paris au murit 20.000 de oameni de holeră. Surorile Milostive împărțeau medalia Maicii Domnului la bolnavii din spitalele lor. Se petreceau numeroase vindecări miraculoase și convertiri – așa de multe, încât medaliei i s-a dat numele de „Medalia Miraculoasă”. Trei ani mai târziu au fost împărțite un milion de medalii. Când a murit Ecaterina Labouré, în anul 1876, erau împărțite deja un miliard de medalii în întreaga lume. Și tu poți purta această medalie: la lănțișorul de la gât, sau la brățara de la mână, sau la brelocul pentru chei sau la geanta ta de școală. Roagă-i pe părinții tăi, pe un preot, pe o călugăriță sau pe catehetul tău să-ți dăruiască „Medalia Miraculoasă” a Maicii Domnului. Medalia îți va aminti că Maica Domnului este mereu lângă tine și că te va ocroti. Vorbește cu ea, îndreaptă deseori către ea o scurtă rugăciune, cum este cea de pe medalie, și roag-o să te ocrotească pe tine, familia ta și lumea întreagă de rău și să dăruiască tuturor oamenilor iubire și pace. Pentru această unitate în iubire și pace în lume dorim ca, pe 18 sau 19 octombrie (dacă ești la școală), să ne rugăm Rozariul împreună cu milioane de copii din întreaga lume. Prin această rugăciune putem cere multe haruri pentru lumea întreagă.

Biroul eparhial de presă

 

 

 

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.