Luni, 26 Octombrie 2020
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

Asociația „Caritas Greco-Catolic Maramureș” lansează proiectul „Contează pe noi, împreună vom reuși!”. Conferința de lansare va avea loc marți, 27 octombrie, ora 13:00, la mănăstirea Congregației Maicii Domnului, Str. Bogdan Vodă nr. 182 din Sighetu Marmației.

„Proiectul este finanțat prin Programul Operațional Capital Uman și va fi implementat pe durata a trei ani în Baia Mare și Sighetu Marmației, în parteneriat cu Asociația Vis Juventum și Asociația Start pentru performanță”, citim în invitația semnată de pr. Dunca Gheorghe, director al asociației.

 Pe durata proiectului, vor beneficia de aceste servicii 240 de copii, fiecare centru înființat va sprijini câte 80 de copii: vor funcționa două centre la Baia Mare și unu la Sighetu Marmației.

„Credem că acest tip de proiect va contribui la îmbunătățirea vieții copiilor din cele două comunități și credem că modul în care sunt tratați copiii unei comunități arată calitatea acesteia”, afirmă părintele Dunca.

Biroul eparhial de presă

Iubiți preoți,

Dragi credincioși,

Răspândirea accelerată a epidemiei pe întreg mapamondul ne cauzează tuturor suferințe, teamă și îngrijorare pentru sănătatea proprie și a semenilor noștri. Știri apocaliptice, scenarii înfricoșătoare ne asaltează la tot pasul. Și precum apostolii în drum spre Emaus, ne putem simți uneori abandonați într-o situație de nesiguranță. Însă tocmai în aceste momente de reală criză existențială, suntem chemați să redescoperim anumite valori pe care în goana de zi cu zi le ignoram: compasiunea, atenția pentru ceilalți, fragilitatea vieții noastre.

Sfântul Părinte Papa Francisc ne-a îndemnat în audiența generală din 30 septembrie 2020: „Să facem, cu ajutorul Domnului, ca iubirea să devină virală, iar speranța, globală”. Și continuă Sfântul Părinte: „acest mic virus continuă să provoace răni profunde și demască vulnerabilitatea noastră fizică, socială și spirituală”.

În aceste încercări percepem cu luciditate că suntem cu toții egali în fața bolii și a suferinței, dar și înaintea Dumnezeului milostiv, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu suntem robi ai morții și ai deznădejdii, și că Domnul este viu și că El nu își va abandona poporul în clipa încercării. Deoarece „aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu spiritul îi va mântui” (Psalmul 33,17).

Biserica nu are menirea de a propune soluții științifice pentru a învinge pandemia, această dificilă misiune revenind autorităților Statului pe care le susținem cu rugăciunea și cu îndemnul de a respecta toate măsurile de prevenție și de protecție. În încercarea pe care cu toții o trăim, Biserica este aproape de fiii ei și ne ajută pe fiecare să regăsim semnificația încercărilor prezente, să le trăim cu speranța sădită în inimă de Mântuitorul nostru Isus Cristos și să le înfruntăm cu puterea harului dumnezeiesc. Și astăzi Biserica ne provoacă cu aceleași interogative pe care le adresează omenirii de 2000 de ani: oare nu cumva, acest virus vine si pentru a ne aminti că suntem trecători și că adevărata noastră patrie nu este această vale de lacrimi? Oare nu s-ar cuveni să punem în sfârșit în practică imperativul Domnului Isus: căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu?

Această dificilă perioadă să fie un imbold pentru a ne trăi cu adevărat viața noastră umană și creștină. Precum ne aducea aminte și fratele Mihai din Prilog, izvorul bolilor trupești este starea sufletească a fiecăruia dintre noi și a omenirii în ansamblul ei. De aceea, să îi cerem Domnului să ne atingă cu mâna Sa vindecătoare.

Vă încredințez cu iubire părintească ocrotirii Maicii Sfinte și Fericiților Episcopi Greco-Catolici martiri, rugându-i să mijlocească de la Domnul sănătate, seninătate și speranță pentru fiecare dintre noi, pentru scumpa noastră țară și pentru întreg neamul omenesc!

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop și Mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolic

circulara muresan

În data de 21 octombrie 2020 s-au desfășurat, sub președinția Preafericirii Sale Cardinal Lucian, lucrările Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, reunit în sesiune ordinară de toamnă. Datorită situației actuale cauzată de pandemia de coronavirus, lucrările s-au desfășurat în modalitate on-line.

Momentele de criză reală prin care trece întreaga societate, cauzate de răspândirea accelerată a noului coronavirus, s-au aflat în centrul discuțiilor Episcopilor sinodali care îndeamnă credincioșii la respectarea normelor sanitare propuse de autorități.

În cadrul lucrărilor sinodale au mai fost abordate teme administrative, pastorale și canonice. Sinodul a hotărât mutarea osemintelor Episcopilor Ioan Inochentie Micu Klein și Atanasie Anghel în altarul Catedralei Arhiepiscopale Majore din Blaj.

Episcopii au reflectat asupra canoanelor de drept particular propuse de Comisia sinodală pentru redactarea dreptului particular a Bisericii noastre.

În conformitate cu prevederile Instrucției „Sanctorum Mater” emisă de Congregația pentru Cauzele Sfinților, Sinodul Episcopilor consideră a fi oportună începerea cauzei de beatificare și canonizare a Preacuvioasei Maici Maria Sofia Mureșan CMD la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla.

Următoarea Sesiune sinodală ordinară se va desfășura în perioada 9-11 iunie 2021 la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major.

Sinodul Episcopilor îi reuneşte pe toţi Episcopii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, din România şi din afara granițelor țării, în sesiune ordinară de două ori pe an, primăvara şi toamna.

Notar
Pr. Liviu Ursu

 

 

 

 

 

În zilele 30 și 31 octombrie 2020, se va desfășura, la biserica Bunavestire din Baia Mare, cea de-a XVI-a ediție a Simpozionului Arestarea episcopilor - de la martiriu la fericire.

 

Redăm mai jos programul integral al Simpozionului:

Vineri, 30 octombrie 2020 – orele 18.00 - Sfânta Liturghie Arhierească celebrată la Biserica greco-catolică Bunavestire din Baia Mare (str. Agriculturii nr. 8)

Sâmbătă 31 octombrie 2020: orele 10.00 - Susținerea conferințelor.  

Locație: Biserica greco-catolică Bunavestire, Baia Mare (str. Agriculturii nr.8)

Moderator: prof. Lucian Miclăuș

 

Conferențiază:

Dr. Viorel Rusu - Episcopul Alexandru Rusu și monarhii României (1930-1947). Considerații.

Dr. Silviu Sana - Aspecte privind istoria bisericii Greco-catolice din România în timpul pontificatului Sfântului Ioan Paul al II-lea (1978-2005).         

Pr.dr. Ioan Tâmbuș - Un caz de „siguranță națională” călugărul Leon Man.

Dr. Ciprian Ghișe - Rolul AGRU în comunitatea Greco-catolică în timp de pandemie.

Dr. Cristian Langa - Titlu rezervat

 

Participanții sunt obligați să respecte normele pentru combaterea virusului COVID-19.

Purtarea măștii este obligatorie. Se vor respecta normele de distanțare  socială.

Biroul eparhial de presă,

în colaborare cu Asociația AGRU Eparhial Maramureș

și AGRU Filiala Baia Mare III

 

 

 

 

Se împlinesc azi 96 de ani de la nașterea celui pe care cu toții l-am cunoscut ca fiind Unchiul Mihai, călugăr bazilian din satul Prilog, județul Satu Mare. Unchiul Mihai și-a dedicat viața tratându-i pe toți cei care i-au trecut pragul zeci de ani la rând, prin plante și rugăciuni.

În acest moment, este în curs Procesului de beatificare și canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu Mihai Neamțu OSBM. În acest scop, suntem cu toții invitați să recităm rugăciunea de beatificare și, cei care l-au cunoscut și au fost tratați de unchiul Mihai, să ajute cu informații privitoare la această cauză.

Rugăciune pentru beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu Mihai NEAMȚU OSBM

Tatăl îndurărilor și Părinte a toată mângâierea,

Tu l-ai chemat pe fratele Mihai Neamțu sa fie semn al Îndurării Tale în Biserica Greco-Catolică din România.
Prin viața sa dăruită Ție, ne-a învățat că suntem născuți din nimic, dar suntem meniți să împărățim veșnic împreună cu Cristos.
Trimite-ne, Doamne, vindecarea sufletelor și a trupurilor noastre, precum și harul pe care Ți-l cerem acum prin mijlocirea fratelui Mihai, nădăjduind, prin bunătatea Ta, că el va fi ridicat in curând la cinstea altarelor.

Că pe Tine te laudă toate puterile cerești și Ție mărire îți înălțăm,
Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Tatăl nostru…

Născătoare de Dumnezeu…

Mărire Tatălui…

(cu aprobare ecleziastică)

Cei care primesc haruri sunt rugați să se adreseze Postulatorului Cauzei MIHAI NEAMȚU (citim în comunicatul Biroului Arhieparhial de Presă):

Piața 1848, nr. 11, 515400, BLAJ, jud. ALBA; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Biroul eparhial de presă

 

 

 

 

 

Vineri, 9 octombrie 2020, a avut loc, la biserica Bunavestire din Baia Mare, Colocviul „Școala Ardeleană” – ediția a IV-a.

„Știm foarte bine că pe data de 5 octombrie sărbătorim Ziua educației, iar pe data de 11 octombrie s-a decretat sărbătoarea intelectuală și de suflet care se numește Ziua Școlii Ardelene. Astăzi suntem între cele 2 sărbători, cu gândul de a avea un moment de dezbatere, de împărtășire pe aceste teme. Pe de o parte educația, pe de o parte cultura și toate înfiripate în ceea ce numim noi o parte esențială din istoria unei Biserici, o parte esențială din parcursul unei nații... Vom vedea astăzi câteva elemente din ceea ce înseamnă limba română, pe chestiuni de educație și pe chestiuni izvorâte din Mișcarea `Școala Ardeleană`”, a afirmat pr. dr. George Nicoară în debutul evenimentului care s-a desfășurat în acest an sub motto-ul „Limba Română este patria mea” (Nichita Stănescu). 

Domnul profesor universitar Nicolae Felecan, invitatul evenimentului, a explicat în intervenția sa modul în care Biserica Greco-Catolică, prin Ierarhii ei, face parte din noțiunea de Școală Ardeleană, mișcare care a pus bazele limbii române pe care noi o folosim azi: „Școala Ardeleană este strâns legată de biserica Greco-Catolică, este chiar emanația Bisericii Catolice, a explicat domnul profesor... Trebuie să fim conștienți de acest lucru. Începând cu al patrulea episcop de la Blaj, Ioan Inochentie Micu Klein, s-a început construcția a ceea ce va deveni în timp Școala Ardeleană. De ce? Acest episcop a fost cel dintâi care a căutat să fixeze un program al Bisericii Greco-Catolice. Acest program prevedea în mare trei aspecte: o consolidare a Bisericii, educația care necesită a fi făcută poporului, credincioșilor, dar și clerului și un filon, care la ora actuală nu se potrivește cu Biserica, filonul politic”. În ce privește educația, Episcopul Inochentie, văzând în jurul său că populația este în mare parte analfabetă, se implică în înființarea de școli la Blaj, face demersuri și obține de la împăratul Imperiului Austriac, Carol al VI-lea,  dreptul de a școlariza 20 de elevi la Blaj și trei la Roma. Acest lucru pune bazele Școlii Ardelene. În continuare, corifeii Școlii Ardelene, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai Deleanu,  se ocupă și scriu lucrări consistente despre istoria poporului român. Se preocupă cu toții de problematica limbi române, dat fiind faptul că Biserica și Administrația foloseau încă alfabetul chirilic, unul foarte greoi. Odată întorși de la studii din Roma, cei 4 corifei pun bazele învățământului catolic din Transilvania, iar Gheorghe Șincai este numit director al tuturor școlilor, peste 370 la număr. „În 1779, Samuil Micu publică prima carte de rugăciuni cu alfabet român, cu alfabet latin, în care dă multe detalii referitoare la semnele folosite”, explică domnul profesor Felecan. Apare apoi nevoia de a susține această limbă prin reguli de gramatică și tot Samuil Micu este cel care publică, în 1780, prima gramatică tipărită a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valahicae.

Biserica Greco-Catolică este deci profund implicată în culturalizarea poporului român. În  anul 1795 este tradusă de Samuil Micu prima biblie în limba română. „Specialiștii în istoria limbii române de mai târziu consideră că această biblie, prin modul în care a fost scrisă, a contribuit în mod esențial la uniformizarea limbii române literare”. Sunt precizări pe care domnul profesor universitar le-a făcut în concluzia discursului rostit.

La finalul evenimentului, Preasfințitul Vasile i-a oferit domnului profesor Felecan Nicolae distincția Crucea Eparhială, „în semn de prețuire pentru întreaga activitate de promovare a culturii clasice, precum și pentru atașamentul față de Biserica Noastră și valorile ei”.

Biroul eparhial de presă

 

 

 

S-a încheiat joi, 8 octombrie, a doua serie de exerciții spirituale pentru preoții din Eparhia de Maramureș. Exercițiile au fost găzduite de mănăstirea „Maica Îndurerată” din Sighetu Marmației și s-au desfășurat în perioada 5-8 octombrie. Meditațiile cu tema principală „Umanitatea în Hristos” au fost ținute de pr. Olivo Bossa, călugăr iezuit.

S-a vorbit și s-a meditat asupra a ceea ce înseamnă să fii om în Hristos, iar ca om în Hristos, să devii ucenic al Lui. Zile dedicate, deci, aprofundării temei umanității, umanizării și a urmării lui Hristos în ucenicie.

„Au fost pentru noi zile înălțătoare, ne spune pr. protopop Iusco Vasile. Fiecare dintre noi am simțit unde, în ce punct, trebuie să ne perfecționăm. Pentru mine a fost o reînnoire și o reactualizare a faptului că suntem ceea ce suntem doar în Hristos. Fără Hristos nu putem să fim nici oameni, nici ucenici, nici apostoli. Atât timp cât rămânem în legătură permanentă cu El, suntem umani și ne umanizăm și pe noi și pe ceilalți”. „Putem să gândim la umanitatea întreagă care tinde spre Hristos ca la o piramidă în vârful căreia se află Hristos, iar la bază oamenii, ca niște raze, care caută să ajungă spre vârf. Este de la sine înțeles că pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, ne apropiem și de oameni, deoarece distanța dintre noi se micșorează, iar pe măsură ce ne îndepărtăm de Dumnezeu, ne îndepărtăm și de oameni. Iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni nu poate să meargă decât în proporție directă, deoarece merg în aceeași direcție. În iubirea lui Hristos redescoperi și iubirea semenilor”, ne-a explicat pr. Iusco, ca rezumat al zilelor de reculegere.   

Exercițiile spirituale pentru preoți se vor relua în primăvara anului 2021.

Biroul eparhial de presă

 

 

Ziua Mondială a Misiunilor este marcată anual în Biserica Catolică, în cea de-a treia duminică a lunii octombrie. În acest an, va fi celebrată pe data de 18 octombrie. Tema aleasă de Sfântul Părinte Papa este "Iată-mă, trimite-mă pe mine" (Is 6,8). „Suntem gata să primim prezența Duhului Sfânt în viața noastră, să ascultăm chemarea la misiune, fie pe calea căsătoriei, fie pe cea a fecioriei consacrate sau a preoției primite prin hirotonire, și oricum în viața obișnuită de toate zilele? Suntem dispuși să fim trimiși pretutindeni pentru a mărturisi credința noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăși viața divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără rezerve în slujba voinței lui Dumnezeu (cf. Lc 1,38)? Această disponibilitate interioară este foarte importantă pentru a putea să-i răspundem lui Dumnezeu: "Iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine" (cf. Is 6,8). Și asta nu în abstract, ci în prezentul Bisericii și al istoriei”, afirmă Sfântul Părinte în mesajul dat cu ocazia acestei zile.

Sfântul Părinte ne îndeamnă în acest an să fim atenți la a recunoaște vocea Spiritului Sfânt, care ne îndeamnă să fim misionari ai lui Hristos, să mărturisim credința și să proclamăm Evanghelia, fiecare din statutul de viață pe care-l avem. Cu toții suntem importanți și necesari în Biserica Sa. 

Redăm mai jos textul integral al mesajului Papei:

 

Iubiți frați și surori,

Doresc să exprim recunoștința mea lui Dumnezeu pentru angajarea cu care a fost trăită în toată Biserica, în octombrie 2019, Luna Misionară Extraordinară. Sunt convins că ea a contribuit la stimularea convertirii misionare în atâtea comunități, pe calea indicată de tema "Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume".

În acest an, marcat de suferințele și de provocările cauzate de pandemia de Covid-19, acest drum misionar al întregii Biserici continuă în lumina cuvântului pe care-l găsim în vocația profetului Isaia: "Iată-mă, trimite-mă pe mine" (Is 6,8). Este răspunsul mereu nou la întrebarea Domnului: "Pe cine voi trimite?". Această chemare provine din inima lui Dumnezeu, din milostivirea sa care interpelează fie Biserica, fie omenirea în criza mondială actuală. "Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în același timp importanți și necesari, chemați cu toții să vâslim împreună, având nevoie toți să ne încurajăm reciproc. În această barcă... suntem toți. Ca acei discipoli, care vorbesc într-un singur glas și în angoasă spun: «Pierim!», tot așa și noi ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci numai împreună" (Meditație în Piața "Sfântul Petru", 27 martie 2020). Cu adevărat, suntem înspăimântați, dezorientați și înfricoșați. Durerea și moartea ne fac să experimentăm fragilitatea noastră umană; însă în același timp ne recunoaștem cu toții părtași de o puternică dorință de viață și de eliberare de rău. În acest context, chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecăruia face să treacă de la eu-l înfricoșat și închis la eu-l regăsit și reînnoit de dăruirea de sine.

În jertfa crucii, unde se împlinește misiunea lui Isus (cf. In 19,28-30), Dumnezeu revelează că iubirea sa este față de fiecare și față de toți (cf. In 19,26-27). Și ne cere disponibilitatea noastră personală de a fi trimiși, pentru că el este Iubire în veșnică mișcare de misiune, mereu în ieșire din sine însuși pentru a da viață. Din iubire față de oameni, Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul Isus (cf. In 3,16). Isus este Misionarul Tatălui: Persoana și lucrarea sa sunt în întregime ascultare față de voința Tatălui (cf. In4,34; 6,38; 8,12-30; Evr 10,5-10). La rândul său, Isus, răstignit și înviat pentru noi, ne atrage în mișcarea sa de iubire, cu însuși Duhul său, care însuflețește Biserica, face din noi discipoli ai lui Cristos și ne trimite în misiune spre lume și spre popoare.

"Misiunea, «Biserica în ieșire» nu sunt un program, o intenție de realizat prin efort de voință. Cristos este cel care face ca Biserica să iasă din ea însăși. În misiunea de a vesti Evanghelia, tu te miști pentru că Duhul te impulsionează și te duce" (Fără El nu putem face nimic [Senza di Lui non possiamo far nulla], LEV-San Paolo, 2019, 16-17). Dumnezeu ne iubește mereu cel dintâi și cu această iubire ne întâlnește și ne cheamă. Vocația noastră personală provine din faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu în Biserică, familie a sa, frați și surori în acea caritate pe care Isus ne-a mărturisit-o. Însă toți au o demnitate umană întemeiată pe chemarea divină de a fi copii ai lui Dumnezeu, de a deveni, în sacramentul Botezului și în libertatea credinței, ceea ce sunt din totdeauna în inima lui Dumnezeu.

Deja faptul de a fi primit gratuit viața constituie o invitație implicită de a intra în dinamica dăruirii de sine: o sămânță care, în cei botezați, va lua formă matură ca răspuns de iubire în căsătorie și în fecioria pentru Împărăția lui Dumnezeu. Viața umană se naște din iubirea lui Dumnezeu, crește în iubire și tinde spre iubire. Nimeni nu este exclus de la iubirea lui Dumnezeu și în jertfa sfântă a lui Isus Fiul pe cruce, Dumnezeu a învins păcatul și moartea (cf. Rom 8,31-39). Pentru Dumnezeu, răul - chiar și păcatul - devine o provocare de a iubi și a iubi tot mai mult (cf. Mt 5,38-48; Lc 23,33-34). De aceea, în misterul pascal, milostivirea divină vindecă rana originară a omenirii și se revarsă asupra întregului univers. Biserica, sacrament universal al iubirii lui Dumnezeu față de lume, continuă în istorie misiunea lui Isus și ne trimite pretutindeni pentru ca, prin mărturia noastră de credință și vestirea Evangheliei, să se manifeste iar iubirea lui Dumnezeu și să poată atinge și transforma inimi, minți, trupuri, societăți și culturi în orice loc și timp.

Misiunea este răspuns, liber și conștient, la chemarea lui Dumnezeu. Însă această chemare putem s-o percepem numai atunci când trăim un raport personal de iubire cu Isus viu în Biserica sa. Să ne întrebăm: suntem gata să primim prezența Duhului Sfânt în viața noastră, să ascultăm chemarea la misiune, fie pe calea căsătoriei, fie pe cea a fecioriei consacrate sau a preoției primite prin hirotonire, și oricum în viața obișnuită de toate zilele? Suntem dispuși să fim trimiși pretutindeni pentru a mărturisi credința noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăși viața divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără rezerve în slujba voinței lui Dumnezeu (cf. Lc 1,38)? Această disponibilitate interioară este foarte importantă pentru a putea să-i răspundem lui Dumnezeu: "Iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine" (cf. Is 6,8). Și asta nu în abstract, ci în prezentul Bisericii și al istoriei.

A înțelege ce anume ne spune Dumnezeu în aceste timpuri de pandemie devine o provocare și pentru misiunea Bisericii. Boala, suferința, frica, izolarea ne interpelează. Sărăcia celui care moare singur, a celui care este abandonat sieși, a celui care pierde locul de muncă și salariul, a celui care nu are casă și hrană ne interoghează. Obligați la distanțarea fizică și la rămânerea acasă, suntem invitați să redescoperim că avem nevoie de relațiile sociale, precum și de relația comunitară cu Dumnezeu. Departe de a mări neîncrederea și indiferența, această condiție ar trebui să ne facă mai atenți la modul nostru de a ne relaționa cu alții. Și rugăciunea, în care Dumnezeu atinge și mișcă inima noastră, ne deschide la nevoia de iubire, de demnitate și de libertate a fraților noștri, precum și la grija față de creație. Imposibilitatea de a ne reuni ca Biserică pentru a celebra Euharistia ne-a făcut să împărtășim condiția atâtor comunități creștine care nu pot celebra Liturghia în fiecare duminică. În acest context, întrebarea pe care Dumnezeu o adresează: "Pe cine voi trimite?", ne este adresată din nou și așteaptă de la noi un răspuns generos și convins: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" (Is 6,8). Dumnezeu continuă să caute pe cine să trimită în lume și la popoare pentru a mărturisi iubirea sa, mântuirea sa de păcat și de moarte, eliberarea sa de rău (cf. Mt 9,35-38; Lc 10,1-12).

A celebra Ziua Mondială a Misiunilor înseamnă a reafirma și modul în care rugăciunea, reflecția și ajutorul material al ofertelor voastre sunt oportunități pentru a participa activ la misiunea lui Isus în Biserica sa. Caritatea exprimată în colectele de la celebrările liturgice din a treia duminică din octombrie are scopul de a susține munca misionară desfășurată în numele meu de Operele Misionare Pontificale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor spirituale și materiale ale popoarelor și Bisericilor din toată lumea pentru mântuirea tuturor.

Preasfânta Fecioară Maria, Steaua evanghelizării și Mângâietoarea mâhniților, discipolă misionară a propriului Fiu Isus, să continue să mijlocească pentru noi și să ne susțină.

Roma, "Sfântul Ioan din Lateran", 31 mai 2020, Solemnitatea Rusaliilor

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Biroul eparhial de presă

 

 

La inițiativa Asociației „Kirche in Not”, se va desfășura și în acest an, pe 18 octombrie, evenimentul „Un milion de copii se roagă Rozariul pentru pace și unitate în lume”. Sunt invitați să se alăture inițiativei toți părinții, învățătorii, profesorii, educatorii, animatorii, preoții și toți cei care într-un fel sau altul contribuie la educația copiilor și să rostească Rozariul, împreună cu copiii, pe data de 18 octombrie. În acest an, în scrisoarea semnată de card. Mauro Piacenza, președintele asociației, și pr. Martin M. Barta, asistent spiritual, este specificat faptul că Rozariul se poate rosti și pe data de 19 octombrie, în școli sau grădinițe, cu aceeași intenție, dat fiind faptul că 18 octombrie este o zi de duminică. „Atunci când îi învățăm pe copii să o cunoască pe Maria ca pe o mamă personală și să se roage Rozariul, luăm pentru ei cea mai importantă măsură de protecție și le dăm cea mai bună „armură” pentru drumul spre viitor”, citim în același document.

Redăm mai jos textul integral al scrisorii:

 

Un milion de copii se roagă Rozariul 2020 pentru pace și unitate în lume

Roma, 1 august 2020

Dragi prieteni,

Anul 2020 va intra în cărțile de istorie ca „Anul Corona”. În decursul istoriei, nu a existat niciodată o astfel de criză sanitară, dar și existențială, răspândită la nivel mondial. Virusul ne-a pus în fața ochilor, cu toată claritatea, fragilitatea și limitele noastre. În ciuda tuturor măsurilor de protecție care au fost luate și a regulilor preventive de comportament, s-a răspândit peste tot un sentiment general de frică, de lipsă a orientării și ajutorului. Cu cât durează mai mult criza și efectele ei – și nici alte catastrofe și războaie nu vor dispărea în viitor –, cu atât mai mult va trebui să se arate adevărata noastră umanitate. Dar umanitatea fără Dumnezeu ar fi condamnată la înfrângere. Ar fi fatal pentru viitorul nostru dacă se consideră că Dumnezeu nu are nimic de-a face cu virusurile, cu bolile și nevoile noastre și că nu poate face chiar nimic împotriva acestora.

Totuși, Dumnezeu l-a trimis în lume pe propriul Său Fiu care a luat asupra sa suferințele noastre și care a purtat durerile noastre (Mt 8,17). El s-a lăsat infectat cu cel mai teribil virus, cu păcatul, fără ca El însuși să păcătuiască. Prin aceasta a devenit El însuși un „antidot” față de orice rău și de orice nenorocire din lume. El ne-a dăruit un „ser de vaccin” universal. Acesta ne poate face imuni împotriva oricărei forme de molimă care a lovit lumea noastră după îndepărtarea de Dumnezeu. Isus ne-a dăruit din nou încrederea și speranța că Dumnezeu vrea să ne mântuiască pe noi toți, chiar dacă mai trebuie încă să ne purtăm crucea. Și cu cât timpurile devin mai grele, cu atât mai puternic este harul Său.

Înainte de toate, El ne conduce prin sfinții Săi pe calea mântuirii și ne dă curajul de a ne ruga mereu și de a ne încrede în toate împrejurările vieții în ajutorul Său. Într-un mod special, în timpurile noastre, pe care mulți sfinți le caracterizează ca fiind apocaliptice, o trimite pe Mama Sa, ca să ne fie alături în marile nevoi. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, pe când încă era Cardinalul Karol Wojtyła, spunea în anul 1972, în fața episcopilor americani: „Noi ne aflăm acum în fața celei mai mari confruntări pe care omenirea a trăit-o vreodată în istoria ei. Acum stăm în fața luptei finale dintre Biserică și anti-Biserică, dintre Evanghelie și anti-Evanghelie, dintre Cristos și Anticrist.” Pentru a putea duce cu curaj această luptă, avem nevoie de Mama lui Dumnezeu mai mult ca oricând. În ultimii 200 de ani Maica Domnului a apărut în atât de multe locuri de pe toate continentele, încât epoca prezentă este numită și mariană. În ciuda tuturor așteptărilor oamenilor de știință, Maria ne anunță în mesajele ei un viitor plin de bucurie și de pace, chiar dacă ea nu trece sub tăcere faptul că omenirea are nevoie de o purificare și că va trece prin multe situații de suferință. Ea ne amintește de mijloacele de mântuire pe care le poate folosi fiecare: purtarea unei medalii, rugăciunea statornică a Rozariului, împăcarea, consacrarea la Inima ei preacurată de Mamă, citirea Bibliei, jertfirea din iubire, celebrarea sacramentelor.

De aceea, și în anul acesta dorim să vă invităm, pe 18 octombrie sau pe 19 octombrie (în cazul în care vă veți ruga Rozariul împreună cu copiii în școli sau grădinițe, întrucât ziua de 18 octombrie din anul acesta cade într-o duminică), să participați la inițiativa mondială de rugăciune „Un milion de copii se roagă Rozariul”. Această rugăciune mondială a Rozariului cu copiii trebuie să ne umple de o nouă încredere în iubirea și protecția lui Dumnezeu, pe care El vrea să ni le ofere prin Mama Sa. În scrisoarea adresată copiilor, vrem să vă amintim de începutul epocii mariane, care a avut loc în anul 1830, în Rue du Bac, la Paris. Aici, Maica Domnului, deja cu 28 de ani înainte de proclamarea dogmei Neprihănitei Zămisliri, i-a apărut Sfintei Ecaterina Labouré ca Imaculata. Ea i-a vorbit despre evenimentele dureroase care trebuiau să vină asupra Franței și a întregii lumi. „Întreaga lume va fi dusă în rătăcire de o nenorocire multiformă… Se va crede că totul este pierdut… Crucea va fi disprețuită, va fi aruncată la pământ.” Dar Maica Domnului ținea în mâinile ei globul pământesc, care îl reprezenta pe fiecare om în parte, și i-a promis Sorei Ecaterina ocrotire și ajutor dacă omul are încredere în Dumnezeu, dacă se roagă cu stăruință și dacă trăiește iubirea. I-a dat chiar și o imagine pe care trebuia să o impregneze ca medalie, și o scurtă rugăciune de invocare, o cerere pe care o putem spune adesea în rugăciune. În imagine este șarpele sub picioarele ei, iar din brațele ei întinse vin harurile peste întreaga lume. Ea este Mama noastră, mijlocitoarea tuturor harurilor și învingătoarea șarpelui, cea care vrea să înfrângă răul, pe Satana. De aceea, pentru a trece cu bine prin lupta spirituală prezentă în întreaga lume, trebuie să ne consacrăm ei cu totul și prin Rozariu să căutăm ocrotire sub mantia sa. Vă mulțumim pentru că îi puneți pe copii sub mantia protectoare a Maicii Domnului. Atunci când îi învățăm să o cunoască pe Maria ca pe o mamă personală și să se roage Rozariul, luăm pentru ei cea mai importantă măsură de protecție și le dăm cea mai bună „armură” pentru drumul spre viitor.

Cardinal Mauro Piacenza - Președinte

Pr. Martin M. Barta - Asistent spiritual

„Un milion de copii se roagă Rozariul“ - 18 octombrie 2020

 

Scrisoare către copii

Salutare, dragă prietenă,

Salutare, dragă prietene,

Cu siguranță că încă îți amintești bine de timpurile neobișnuite în care nu puteai să mergi la școală. Și nici nu puteai să-ți vizitezi prietenii și să te joci cu ei. În întreaga lume s-a răspândit un virus care poate provoca o boală grea. Milioane de oameni din întreaga lume s-au infectat și s-au îmbolnăvit. Sute de mii au murit din cauza virusului. Pentru a-i proteja pe oameni de infectare, au fost luate multe măsuri de protecție: trebuia să se păstreze distanța între ei, să se poarte masca la gură, să nu se facă zboruri și călătorii, magazinele au trebuit să se închidă. Din acest motiv, mulți oameni și-au pierdut și locul de muncă și suferă pentru că nu-și pot îngriji familiile.

În astfel de situații dificile, este deosebit de important ca noi toți să rămânem uniți și să ne ajutăm reciproc. Dar nu trebuie să uităm că cel mai mare ajutor vine de la Dumnezeu. El vrea să ne protejeze de orice boală, iar când cineva se îmbolnăvește sau suferă, îi poate oferi putere și mângâiere. Cu ajutorul nostru, Dumnezeu vrea să înfrângă orice rău, toate bolile, orice suferință și să ne ofere un paradis. De aceea, noi trebuie să învățăm să ne încredem cu totul în El, să-l iubim mult pe El și pe ceilalți și cu ajutorul Lui să evităm orice păcat. Ca să reușim lucrul acesta, Dumnezeu ne-a dat o învățătoare specială, pe Mama Sa. Ea vrea să ne ia de mână, să ne ferească de rău și să ne ajute în fiecare zi ca să trăim asemenea lui Isus. Îi simțim apropierea în special când ne rugăm Rozariul. Rozariul este ca o „vaccinare” împotriva răului. Prin rugăciunea noastră, Maica Domnului vrea să-i ajute pe oamenii din întreaga lume, înainte de toate, pe cei suferinzi și săraci. Dumnezeu o trimite pe Mama Sa chiar direct la noi. Ea apare în multe locuri din lume și ne spune ce avem de făcut. Astfel, ea i-a apărut în anul 1830, în Franța, la Paris, unei tinere călugărițe cu numele de Ecaterina Labouré.

Când Ecaterina avea nouă ani, mama ei a murit. Ea a rămas singură cu cei zece frați și surori. Era foarte tristă. Odată s-a urcat pe un scaun în dormitorul părinților ca să ajungă la o statuie a Mariei, care se afla pe un dulap. A îmbrățișat-o și i-a zis tare: „Acum, sfântă Mamă, tu trebuie să fii mama mea!” Ecaterina a trebuit să muncească mult de când era copil pentru a-l ajuta pe tatăl ei și pe micii săi frați și surori. Se ruga deseori la Maica Domnului care o ajuta mereu. Ecaterina își dorea foarte mult să o vadă cel puțin o dată pe Mama lui Dumnezeu. La vârsta de 24 de ani, Ecaterina a intrat în Mănăstirea Surorilor Milostive de pe Rue du Bac din Paris. În calitate de călugăriță, ea voia să se ocupe în special de bătrâni și de bolnavi și să-i îngrijească. Pe când era novice, s-a pregătit pentru voturile ei și pentru datoria viitoare. În noaptea dintre 18 și 19 iulie s-a petrecut ceva ieșit din comun. Însăși Ecaterina povestește despre aceasta:

„La unsprezece și jumătate m-am auzit strigată pe nume: «Soră! Soră!» M-am trezit și am văzut un copil frumos care stătea în fața mea, în haină albă și strălucind luminos. Acest copil de patru sau cinci ani mi-a zis: «Ridicați-vă repede și veniți în capelă, vă așteaptă Sfânta Fecioară!» Mi-a venit imediat gândul: «Dar voi fi auzită.» Totuși, copilul a răspuns: «Nicio grijă, este unsprezece și jumătate, toate dorm. Veniți, vă însoțesc eu.» Cred că acest copil era îngerul meu păzitor care s-a făcut vizibil pentru a mi-o arăta pe Fecioara Maria. M-am îmbrăcat repede și l-am urmat pe copil. Eram uimită că peste tot pe unde treceam erau aprinse deja luminile. Și mai mare mi-a fost mirarea când am ajuns la capelă și ușa s-a deschis de la sine. Totuși, cel mai mult am fost surprinsă când am văzut că în capelă erau aprinse toate lumânările și lămpile. Aceasta mi-a amintit de Crăciun. Totuși, pe Preafericita Fecioară nu o vedeam. Copilul m-a condus la altar. Acolo am îngenuncheat lângă scaunul preotului și am așteptat. Către miezul nopții am auzit ceva ca foșnetul unei haine de mătase. În același moment, mica mea călăuză m-a făcut atentă: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Maica Domnului s-a așezat pe scaunul cu mânere, totuși eu ezitam să cred că este cu adevărat Fecioara Maria. Atunci însoțitorul meu a repetat, dar de data aceasta nu ca un copil, ci ca un bărbat, tare și insistent: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Am privit-o pe Fecioara Maria și, făcând un pas mare, am ajuns lângă ea. În fața Maicii Domnului am căzut în genunchi și mi-am așezat cu mare încredere mâinile întinse pe poala ei. Aici am petrecut cele mai frumoase clipe din viața mea. Mi-ar fi imposibil să descriu ce am simțit acolo.”

Fecioara Maria i-a povestit Ecaterinei despre o misiune pe care avea să o cunoască mai târziu în rugăciune. Ea i-a arătat Ecaterinei multe situații dureroase – războaie, foamete, boli – care trebuiau să vină peste întreaga lume. Dar i-a promis că va proteja lumea dacă noi avem încredere în Dumnezeu, dacă ne rugăm mult și dacă suntem buni unii față de alții.

Câteva luni mai târziu, Ecaterina, aflată în rugăciune, a văzut-o din nou pe Maica Domnului. Maria stătea cu brațele întinse peste globul pământesc. Sub picioarele ei era un șarpe. Purta inele cu pietre prețioase deosebite, din care ieșeau raze strălucitoare. Ecaterina a auzit o voce spunând: „Aceste raze sunt harurile pe care Maria le cere pentru oameni.” Totuși, unele pietre prețioase nu iradiau nicio lumină. Ecaterina a întrebat: „De ce unele inele nu strălucesc?” Și i-a răspuns Maica Domnului: „Acestea sunt harurile pentru care ați uitat să mă rugați!” Deasupra capului Maicii Domnului se afla o rugăciune scrisă cu litere de aur: „O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, cei care alergăm la tine!” Apoi imaginea s-a întors. Pe partea din spate erau douăsprezece stele și litera „M” inseparabil unită cu crucea. Sub aceasta, două inimi rănite din care ieșea o flacără. O inimă era rănită de un cerc de spini, iar cealaltă, străpunsă de o sabie. Acestea erau inimile lui Isus și Mariei unite în aceeași iubire față de oameni. Apoi Sora Ecaterina a auzit cuvintele: „Cere să se toarne o medalie după această imagine! Oamenii care o poartă mereu la ei și care spun cu pietate această scurtă rugăciune vor simți în mod deosebit protecția Maicii Domnului și vor primi haruri speciale. Harurile vor fi deosebit de bogate pentru cei care poartă cu încredere medalia.”

În anul 1832 au fost turnate 2.000 de medalii, exact în lunile în care în Franța bântuia o boală devastatoare – holera. Numai la Paris au murit 20.000 de oameni de holeră. Surorile Milostive împărțeau medalia Maicii Domnului la bolnavii din spitalele lor. Se petreceau numeroase vindecări miraculoase și convertiri – așa de multe, încât medaliei i s-a dat numele de „Medalia Miraculoasă”. Trei ani mai târziu au fost împărțite un milion de medalii. Când a murit Ecaterina Labouré, în anul 1876, erau împărțite deja un miliard de medalii în întreaga lume. Și tu poți purta această medalie: la lănțișorul de la gât, sau la brățara de la mână, sau la brelocul pentru chei sau la geanta ta de școală. Roagă-i pe părinții tăi, pe un preot, pe o călugăriță sau pe catehetul tău să-ți dăruiască „Medalia Miraculoasă” a Maicii Domnului. Medalia îți va aminti că Maica Domnului este mereu lângă tine și că te va ocroti. Vorbește cu ea, îndreaptă deseori către ea o scurtă rugăciune, cum este cea de pe medalie, și roag-o să te ocrotească pe tine, familia ta și lumea întreagă de rău și să dăruiască tuturor oamenilor iubire și pace. Pentru această unitate în iubire și pace în lume dorim ca, pe 18 sau 19 octombrie (dacă ești la școală), să ne rugăm Rozariul împreună cu milioane de copii din întreaga lume. Prin această rugăciune putem cere multe haruri pentru lumea întreagă.

Biroul eparhial de presă

 

 

„Astăzi, avem bucuria să ne rugăm împreună și am venit în mijlocul dumneavoastră cu acest gând: să mă alătur comunității de credință a parohiei și să înălțăm rugăciunea noastră către Dumnezeu, ca o jertfă de laudă”. Sunt cuvintele cu care Preasfințitul Vasile și-a început cuvântul de învățătură rostit în parohia ,,Sfântul Francisc” din Satu Mare, cu ocazia hramului acesteia. Sărbătoarea a avut loc duminică, 4 octombrie 2020.

„Sfântul Francisc, patronul parohiei, ne învață calea milostivirii, cu multe secole după Hristos și până la el, de asemenea, alți sfinți au întrupat și au dat această mărturie despre iubirea lui Dumnezeu”. Sfântul Apostol Pavel se numără printre cei care ne învață milostivirea și iubirea lui Hristos. „În această duminică, prin mesajul evanghelic citit (Lc. 6, 31-36), ne apropiem de inima mesajului lui Hristos, a mesajului evanghelic, de centrul mesajului lui Hristos, un mesaj pe care Isus îl lasă moștenire ucenicilor lui, apostolilor și prin ei, tuturor celor care vor crede în El”, a spus Ierarhul. Mesajul este unul sublim, înalt, atât de înalt încât pare greu de ajuns, însă trebuie să fim siguri că Isus nu a dat niciodată un mesaj imposibil de trăit, de întrupat: „Poruncă nouă vă dau vouă, le spune Isus ucenicilor săi, să vă iubiți unul pe altul precum eu v-am iubit pe voi!”. Noi creștinii nu avem cum să ne angajăm în trăirea acestui mesaj doar prin forțele noastre proprii, ci cu ajutorul harului, a Spiritului Sfânt, cu ajutorul lui Hristos. „Niciodată nu vom reuși să atingem această învățătură sublimă a lui Isus dacă ne vom baza doar pe forțele noastre proprii pentru că avem experiența a ceea ce se întâmplă în lume și-n jurul nostru… Vedem cât suntem de umani, cât suntem de limitați, păcătoși și adeseori răi cu cei de lângă noi… Isus vine și ne propune tuturor să ieșim din această logică a umanului, a reciprocității și să intrăm într-o logică superioară a gratuității”... Atunci vom simți și ne vom bucura și mai mult de iubirea lui Dumnezeu.

Părintele Bârle Ovidiu a mulțumit Preasfințitului Vasile pentru această vizită pastorală în comunitatea parohială „Sfântul Francisc”, care se bucură întotdeauna de prezența Eparhului în parohie, a mulțumit părintelui protopop Roman Dumitru, confraților preoți, credincioșilor parohiei și oaspeților, Consiliului Curatoral pentru implicare și prezența la sărbătoare.

Biroul eparhial de presă