Vineri, 26 Februarie 2021
Super User

Super User

Senior Reporter @EpiscopiaMM

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam.

Website URL: http://episcopiaMM.ro

“Unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi” (Mt 23,8).

Relaţia de încredere la baza îngrijirii bolnavilor

 

Iubiţi fraţi şi surori,

Celebrarea celei de-a XXIX-a Zile Mondială a Bolnavului, care este la 11 februarie 2021, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, este moment propice pentru a rezerva o atenţie specială persoanelor bolnave şi celor care le asistă, fie în locurile destinate îngrijirii, fie în sânul familiilor şi comunităţilor. Gândul se îndreaptă îndeosebi spre cei care, în toată lumea, îndură efectele pandemiei de coronavirus. Tuturor, în special celor mai săraci şi marginalizaţi, exprim apropierea mea spirituală, asigurând atenţia şi afectul Bisericii.

1. Tema acestei zile se inspiră din textul evanghelic în care Isus critică ipocrizia celor care spun, dar nu fac (cf. Mt 23,1-12). Când credinţa se reduce la exerciţii verbale sterile, fără a se implica în istoria şi în necesităţile celuilalt, atunci dispare coerenţa între crezul practicat şi trăirea reală. Riscul este grav; pentru aceasta Isus foloseşte expresii puternice, pentru a avertiza cu privire la pericolul de a aluneca în idolatria de noi înşine, şi afirmă: “Unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi” (v. 8).

Critica pe care Isus o adresează celor care “spun şi nu fac” (v. 3) este salutară mereu şi pentru toţi, pentru că nimeni nu este imun faţă de răul ipocriziei, un rău foarte grav, care produce efectul de a ne împiedica să înflorim ca fii ai unicului Tată, chemaţi să trăim o fraternitate universală.

În faţa condiţiei de nevoie a fratelui şi surorii, Isus oferă un model de comportament complet opus ipocriziei. Propune să ne oprim, să ascultăm, să stabilim o relaţie directă şi personală cu celălalt, să simţim empatie şi înduioşare faţă de el sau faţă de ea, să ne lăsăm implicaţi de suferinţa sa până la a o lua asupra noastră în slujire (cf. Lc 10,30-35).

2. Experienţa bolii ne face să simţim vulnerabilitatea noastră şi, în acelaşi timp, nevoia înnăscută de celălalt. Condiţia de creatură devine şi mai clară şi experimentăm în manieră evidentă dependenţa noastră de Dumnezeu. De fapt, când suntem bolnavi, incertitudinea, teama, uneori tulburarea impregnează mintea şi inima; ne aflăm într-o situaţie de neputinţă, pentru că sănătatea noastră nu depinde capacităţile noastre sau de “străduinţa” noastră (cf. Mt 6,27).

Boala impune o întrebare de sens, care în credinţă se adresează lui Dumnezeu: în întrebare care caută o nouă semnificaţie şi o nouă direcţie pentru existenţă şi care uneori poate să nu găsească imediat un răspuns. Înşişi prietenii şi rudele nu sunt mereu în măsură să ne ajute în această căutare obositoare.

În această privinţă, este emblematică figura biblică a lui Iob. Soţia şi prietenii nu reuşesc să-l însoţească în aventura sa, dimpotrivă, îl acuză amplificând în el singurătate şi rătăcire. Iob se prăbuşeşte într-o stare de abandonare şi de neînţelegere. Însă tocmai prin această fragilitate extremă, respingând orice ipocrizie şi alegând calea sincerităţii faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi, el face să ajungă strigătul său insistent la Dumnezeu, care la sfârşit răspunde, deschizându-i un nou orizont. Îi confirmă că suferinţa sa nu este o pedepsire sau o pedeapsă, nu este nici o stare de îndepărtare de Dumnezeu sau un semn al indiferenţei sale. Astfel, din inima rănită şi vindecată a lui Iob izvorăşte acea declaraţie vibrantă şi emoţionată către Domnul: “Am auzit de tine după auzul urechii; dar acum ochiul meu te-a văzut” (42,5).

3. Boala are mereu o faţă, şi nu una singură: are faţa fiecărui bolnav şi bolnave, chiar şi a celor care se simt ignoraţi, excluşi, victime ale nedreptăţilor sociale care le neagă drepturi esenţiale (cf. Enciclica Fratelli tutti, 22). Actuala pandemie a scos în evidenţă atâtea insuficienţe ale sistemelor sanitare şi lipsuri în asistenţa pentru persoanele bolnave. Bătrânilor, celor mai slabi şi vulnerabili nu le este garantat mereu accesul la îngrijiri şi nu întotdeauna este garantat în manieră egală. Asta depinde de alegerile politice, de modul de a administra resursele şi de angajarea celor care îmbracă roluri de responsabilitate. A investi resurse în îngrijirea şi în asistarea persoanelor bolnave este o prioritate legată de principiul că sănătatea este un bun comun primar. În acelaşi timp, pandemia a scos în evidenţă şi dăruirea şi generozitatea lucrătorilor sanitari, voluntari, muncitori şi muncitoare, preoţi, călugări şi călugăriţe, care cu profesionalism, abnegaţie, simţ de responsabilitate şi iubire faţă de aproapele au ajutat, îngrijit, întărit şi slujit atâţia bolnavi şi pe cei din familiile lor. O ceată tăcută de bărbaţi şi femei care au ales să privească acele feţe, luând asupra lor rănile pacienţilor pe care-i simţeau aproapele în virtutea apartenenţei comune la familia umană.

De fapt, apropierea este un balsam preţios, care dă sprijin şi mângâiere celui care suferă în boală. Fiind creştini, trăim proximitatea ca expresie a iubirii lui Isus Cristos, bunul samaritean, care cum compasiune s-a apropiat de fiecare fiinţă umană, rănită de păcat. Uniţi cu el prin acţiunea Duhului Sfânt, suntem chemaţi să fim milostivi precum Tatăl şi să iubim, îndeosebi, pe fraţii bolnavi, slabi şi suferinzi (cf. In 13,34-35). Şi trăim această apropiere, în afară de fiecare personal, în formă comunitară: de fapt, iubirea fraternă în Cristos generează o comunitate capabilă de vindecare, care nu abandonează pe nimeni, care include şi primeşte mai ales pe cei mai fragili.

În această privinţă, doresc să amintesc importanţa solidarităţii fraterne, care se exprimă concret în slujire şi poate să asume forme foarte diferite, orientate în întregime în sprijinirea aproapelui. “A sluji înseamnă a avea grijă de cei care sunt fragili în familiile noastre, în societatea noastră, în poporul nostru” (Omilie la La Habana, 20 septembrie 2015). În această angajare fiecare este capabil “să pună deoparte exigenţele şi aşteptările sale, dorinţele sale de atotputernicie în faţa privirii concrete a celor mai fragili. […] Slujirea priveşte mereu faţa fratelui, atinge trupul său, simte proximitatea sa, în anumite cazuri chiar o “suferă”, şi caută promovarea fratelui. Pentru acest motiv slujirea nu este niciodată ideologică, din moment ce nu slujeşte idei, ci persoane” (ibid.).

4. Pentru ca să fie o terapie bună, este decisiv aspectul relaţional, prin care se poate avea o apropiere holistă de persoana bolnavă. A valoriza acest aspect ajută şi medicii, asistenţii medicali, profesioniştii şi voluntarii să ia asupra lor pe cei care suferă pentru a-i însoţi într-un parcurs de vindecare, graţie unei relaţii interpersonale de încredere (cf. Noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari [2016], 4). Aşadar, este vorba de a stabili un pact între cei care au nevoie de îngrijire şi cei care îi îngrijesc; un pact întemeiat pe încredere şi respect reciproc, pe sinceritate, pe disponibilitate, aşa încât să se depăşească orice barieră defensivă, să se pună în centru demnitatea bolnavului, să se tuteleze profesionalismul lucrătorilor sanitari şi să se întreţină un raport bun cu familiile pacienţilor.

Tocmai această relaţie cu persoana bolnavă are un izvor inepuizabil de motivaţie şi de forţă în caritatea lui Cristos, aşa cum demonstrează mărturia milenară a bărbaţilor şi femeilor care s-au sfinţi în slujirea bolnavilor. De fapt, din misterul morţii şi învierii lui Cristos izvorăşte acea iubire care este în măsură să dea sens deplin fie condiţiei pacientului fie condiţiei celui care se îngrijeşte de el. Atestă asta de multe ori evanghelia, arătând că vindecările realizate de Isus nu sunt niciodată gesturi magice, ci sunt mereu rodul unei întâlniri, al unei relaţii interpersonale, în care darului lui Dumnezeu, oferit de Isus, îi corespunde credinţa celui care îl primeşte, aşa cum rezumă cuvântul pe care Isus îl repetă adesea: “Credinţa ta te-a salvat”.

5. Iubiţi fraţi şi surori, porunca iubirii, pe care Isus a lăsat-o discipolilor săi, are o realizare concretă şi în relaţia cu bolnavii. O societate este cu atât mai umană cu cât ştie să se îngrijească de membrii săi fragili şi suferinzi şi ştie să facă asta cu eficienţă însufleţită de iubire fraternă. Să tindem la această ţintă şi să facem în aşa fel încât nimeni să nu rămână singur, nimeni să nu se simtă exclus şi abandonat.

Încredinţez toate persoanele bolnave, lucrătorii sanitari şi cei care se dedică alături de suferinzi, Mariei, Mama milostivirii şi Tămăduitoarea bolnavilor. Din Grota de la Lourdes şi din nenumăratele sale sanctuare răspândite în lume, ea să susţină credinţa noastră şi speranţa noastră, şi să ne ajute să ne îngrijim unii de alţii cu iubire fraternă. Asupra tuturor şi a fiecăruia împart din inimă binecuvântarea mea.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 20 decembrie 2020, Duminica a IV-a din Advent

Franciscus

(Traducere de pr. Mihai Pătraşcu)                                                                                                                                                                                        

 

 

 

Confederația Caritas România anunță că începând cu luna ianuraie 2021 pînă în decembrie 2025, noua conducere este reprezentată în funcția de Președinte de Pr. Gheorghe Dunca, preot grec-catolic, director al Asociației Caritas Greco-Catolic Maramureș (www.caritasmm.ro ) și în funcția de Vicepreședinte de Dl Herbert Grun, director al Federației Caritas a Diecezei de Timișoara (www.federatia-caritas.ro ). Noua conducere a fost hotărâtă și votată în unanimitate de Adunarea Generală în data de 7 octombrie 2020.

Confederația Caritas România reunește într-o rețea națională cele 10 organizații Caritas active în România și a fost creată în 1994 cu binecuvântarea Conferinței Episcopilor din România.

Inspirată din Învățătura Socială a Bisericii Catolice, misiunea organizațiilor Caritas este de a a-i sprijini pe cei săraci și marginalizați social să se exprime și să recâștige dreptul la o viață decentă și demnă prin programe complexe de asistență socială și prin acțiuni caritabile și umanitare. Viziunea Caritas se bazeaza pe crearea unei civilizații a iubirii și a solidarității între oameni.

Toate organizaţiile Caritas din România au parteneriate cu autorităţile locale şi furnizează servicii copiilor aflaţi în risc din medii defavorizate, bătrânilor, persoanelor cu nevoi speciale, familiilor care se confruntă cu sărăcia.

Creată cu scopul de a promova proiectele sociale ale membrilor săi și de a-i reprezenta în relația cu autoritățile centrale, Caritas România este implicată în acțiuni de lobby și de influențare a politicilor sociale atât la nivel național cât și european prin intermediul Caritas Europa, partener strategic al Comisiei Europene în probleme sociale.

Mai multe puteti afla accesând site-ul www.caritasromania.ro

 

 

 

 

Caritas România: Începând cu luna ianuarie 2021, ați preluat pentru o perioadă de 5 ani mandatul de Președinte al Confederației Caritas România. Spuneți-ne cine este Pr. Gheorghe Dunca și cum ați început activitatea în Caritas?

Pr. Gheorghe Dunca: M-am născut în 1970, luna aprilie, pe data de 25 și am urmat clasele elementare și gimnaziale în comuna natală Șieu din județul Maramureș, respectiv liceul la Sighetu Marmației. Revoluția din 1989 m-a găsit în armată, efectuând stagiul militar obligatoriu, iar în anul 1990 am simțit chemarea spre preoție.

În anul 1994 am absolvit Institutul Teologic Greco-Catolic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare, obținând o diplomă de licență în “Teologie greco-catolică pastorală” de la Universitatea din București. Am obținut titlul de Master în specializarea “Fundamente ale identității europene” în anul 2008 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În prezent, urmez cursuri de licență în domeniul “Asistență Socială” în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca – extensia Baia Mare, fiind în an terminal de studii.

Am fost hirotonit Preot în ziua de 15 ianuarie a anului 1995 și, imediat după, am fost trimis în parohia din satul Tisa, județul Maramureș. Aici am început activitatea pastorală pe care o continui și acum, după 26 de ani. Aici am construit și dezvoltat comunitatea greco-catolică concomitent cu biserica și întreaga ei infrastructură. Este vorba despre o Biserică de lemn în stil maramureșean, ce are ca hram “Nașterea Maicii Domnului” și care este inspirată de biserica copilăriei mele, pe care o port mereu în suflet. Așadar, anul acesta am împlinit, din Bunăvoința Domnului, 26 de ani binecuvântați de preoție și pastorație în Parohia Greco-Catolică din Tisa.

Despre Caritas, organizație care coordonează și desfășoară activitatea socio-caritativă a Bisericii Catolice pe a cărui învățătură socială își fundamentează toate acțiunile, știam câte ceva încă de la începutul anilor 90.

În concret însă, misiunea mea în cadrul Caritas a început mai profund în urmă cu cinci ani când PS Vasile Bizău, Episcop de Maramureș, mi-a încredințat provocarea de a lucra în domeniul social și responsabilitatea de a deveni director general al Asociației Diecezane Caritas Greco Catolic Maramureș.

 Caritas România: Cum vedeți următorii 5 ani pentru rețeaua Caritas in România?

 Pr. Gheorghe Dunca:  Anticipez un real potențial de dezvoltare a capacității organizațiilor Caritas din România de a elabora proiecte viabile în domeniul social și de a crea parteneriate cu autoritățile locale, pentru a furniza servicii copiilor din medii defavorizate aflați în risc de exclusiune socială, persoanelor cu nevoi speciale, familiilor numeroase şi cu venituri mici, bătrânilor, prin programe complexe în domeniul asistenței sociale.

Totodată, în următorii 5 ani ne propunem pentru rețeaua Caritas din România continuarea și întărirea activității noastre de lobby și advocacy și de influențare a politicilor sociale, atât la nivel național cât și european, prin intermediul Caritas Europa, pentru  a asigura, de asemenea, sustenabilitatea financiară a serviciilor sociale din surse multiple, private și publice.

Caritas România: Care credeți că vor fi provocările majore în următoarea perioadă?

 Pr. Gheorghe Dunca: În ceea ce privește Confederația Caritas România și organizațiile membre, provocările majore în următoarea perioadă vor fi legate de situația pandemică, dar și de accesarea fondurilor europene.

În anii următori, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, la capitolul „Măsuri pentru incluziune și demnitate socială”, prin Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială (POIDS) se vor aloca peste 3,6 miliarde de euro, atât din surse de finanțare europeană, cât și națională, în scopul dezvoltării serviciilor sociale la nivelul întregii țări și a locuințelor sociale, sprijinind întreaga populație afectată de sărăcie, însă concentrându-se pe copii, persoanele în vârstă și populația din mediul rural.

 Caritas România: Se spune că forța unei rețele stă în unitatea ei, în coeziune și solidaritate între membrii, iar Caritas România este una dintre cele mai longevive rețele și de impact, în România. Ce alte puncte tari, considerați că are rețeaua Caritas din România pe care să-și construiască strategiile?

Pr. Gheorghe Dunca: Sprijinindu-și activitățile pe Doctrina Socială a Bisericii Catolice, respectiv pe o experiență acumulată în cei 26 de ani de funcționare, rețeaua Caritas din România are reprezentativitatea și forța de negociere necesare în relația cu autoritățile publice locale și centrale, pentru a oferi, sprijini și dezvolta servicii și programe sociale în aproape toate regiunile țării.

De asemenea, Caritas România colaborează și se coalizează cu alte rețele și federații cu obiective similare. Această abordare ajută ONG-urile să devină o voce comună în influențarea politicilor publice, în diseminarea, promovarea şi transferul de bune practici.

Nu în ultimul rând și cel mai important, rețeaua Caritas împărtășește misiunea Bisericii, inspirată de valorile Evangheliei și de învățătura socială catolică. Astfel, Caritas răspunde dezastrelor, promovează dezvoltarea umană integrală și pledează pentru cauzele sărăciei și conflictelor.

Cel mai tare punct al rețelei Caritas îl reprezintă de fapt…caritatea! Caritatea care este, așa cum afirmă Papa Francisc, dorința de a trăi cu inima lui Dumnezeu care nu ne cere să avem o iubire și o solidaritate generică pentru săraci, ci să îl întâlnim pe El în ei.

„Având în vedere misiunea pe care organizația Caritas este chemată să o aducă în Biserică, este important să ne întoarcem mereu să reflectăm împreună la semnificația cuvântului caritate. Caritatea nu este o prestație sterilă sau o simplă donație pentru a ne liniști conștiința. De aceea trebuie să evităm să asimilăm lucrarea de caritate cu eficacitatea filantropică sau cu eficacitatea în planificare…Caritatea nu este o idee sau un sentiment pios, ci o întâlnire experiențială cu Cristos; este dorința de a trăi cu inima lui Dumnezeu care nu ne cere să avem o iubire și o solidaritate generică pentru săraci, ci să îl întâlnim pe El în ei.”

(29.05.2019, Vatican (Catholica) – Papa Francisc adresându-se membrilor Caritas Internationalis)

Caritas România: Vă mulțumim pentru împărtășirea viziunii Dvs la început de mandat ca Președinte si mult succes în următorii 5 ani!

 

 

 

Preasfințitul Vasile Bizău și câțiva preoți din Eparhia greco-catolică de Maramureș au fost prezenți sâmbătă, 16 ianuarie 2021 la slujba de înmormântare a Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, episcop de Cluj-Gherla. 

Ceremonia a avut loc pe esplanada din fața Catedralei din Piața Timotei Cipariu din Cluj-Napoca, catedrală în interiorul căreia a fost depus corpul regretatului episcop.

Au participat aproape toți episcopii catolici din țară. Un mesaj de condoleanțe a fost trimis de către Papa Francisc, mesaj care a fost citit de PS Claudiu Pop. De asemenea, un mesaj a fost trimis de  Preafericitul Cardinal Lucian și citit publicului tot de PS Claudiu Pop.

Funeraliile au fost transmise integral la TVR Cluj și TVR 3, precum și la Radio Maria și Maria TV.

„În aceste momente de despărțire vremelnică și de doliu, împreună cu clerul, persoanele consacrate și credincioșii Eparhiei noastre de Maramureș, ne alăturăm tuturor preoților, călugărilor, călugărițelor și credincioșilor din Eparhia de Cluj-Gherla, însoțindu-i cu frățeasca unire în rugăciune, transmițându-le totodată sincere condoleanțe.

Însuflețiți de speranța Învierii, înălțăm rugăciunile noastre către Tatăl ceresc, pentru odihna sufletului vrednicului de pomenire arhiereu Florentin, pentru a-i face parte cu Drepții în Împărăția Sa.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a transmis Preasfințitul Vasile în mesajul de condoleanțe adresat părintelui vicar Marius Cerghizan și întregii Eparhii de Cluj-Gherla.

Biroul eparhial de presă

Foto:  Eparhia de Cluj Gherla și Nicu Cherciu.

 

 

 

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică,

de Maramureş – Baia Mare

Nr. 27/13.01.2021

 

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. (Ps.115,6)

 

Onorate părinte vicar,

 

Vestea plecării dintre noi a Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a îndoliat întreaga eparhie a cărui păstor și părinte a fost și a întristat pe toți acei care l-au cunoscut: preoți, persoane consacrate și credincioși.

Precum un fulger pe cerul senin, vestea trecerii la casa Tatălui ceresc a cunoscutului ierarh, ne-a surprins pe toți și lasă în sufletele noastre amintirea nestatorniciei vieții pământești.

Chipul Bunului Păstor care își pune viața pentru oile Sale, s-a reflectat în misiunea și pe chipul Preasfințitului Florentin în cei 24 ani de episcopat, dintre care 19 în slujirea istoricei eparhii de Cluj-Gherla. 

Ierarh devotat slujirii Evangheliei și misiunii încredințate de a învăța, sfinți și călăuzi poporul credincios, s-a evidențiat prin zelul rugăciunii și al apostolatului, precum și prin dragostea față de studiul Sfintei Scripturi, din care s-a hrănit el însuși și pe ceilalți, prin cuvântul proclamat cu timp și fără timp, după spusele sfântului apostol Pavel.

Devotamentul slujirii arhierești a putut fi remarcat din multele vizite pastorale pe care le-a efectuat, vizitând comunitățile de pe întreg teritoriul eparhiei, atât cu ocazia hramurilor, cât și a sfințirii bisericilor, îndemnând la rugăciune prin însăși statornicia lui față de ea.

Lasă în urmă zelul său arzător față de înaintașii noștri arhiereii martiri, în special față de Fericitul martir Iuliu Hossu, în a cărui tron i-a succedat peste timp.

În aceste momente de despărțire vremelnică și de doliu, împreună cu clerul, persoanele consacrate și credincioșii Eparhiei noastre de Maramureș, ne alăturăm tuturor preoților, călugărilor, călugărițelor și credincioșilor din Eparhia de Cluj-Gherla, însoțindu-i cu frățeasca unire în rugăciune, transmițându-le totodată sincere condoleanțe.

Însuflețiți de speranța Învierii, înălțăm rugăciunile noastre către Tatăl ceresc, pentru odihna sufletului vrednicului de pomenire arhiereu Florentin, pentru a-i face parte cu Drepții în Împărăția Sa.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!

† Vasile

Episcop de  Maramures

________________________________

On. Părinte Marius Cerghizan

Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla

 

 

 

 

Într-un mesaj adresat preoților azi, 13 ianuarie 2021, Preasfințitul Vasile Bizău îndeamnă pe fiecare preot al Eparhiei de Maramureș să celebreze câte o Sfântă Liturghie pentru sufletul Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, trecut la Domnul pe data de 12 ianuarie 2021, la vârsta de 61 de ani. De asemenea, îndeamnă toți credincioșii Eparhiei să înalțe rugăciuni către Dumnezeu, cu aceeași intenție.   

Redăm mai jos textul mesajului:

 

 Onorați părinți preoți, 

 

Așa cum fiecare dintre Dumnevoastră a aflat, Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, fratele nostru, a trecut la cele veșnice în după-amiaza zilei de 12 ianuarie 2021, în al 62-lea an de viață și al 25-lea de episcopat. 

Ne alăturăm și noi, în aceste zile de doliu, tuturor credincioșilor, preoților și persoanelor consacrate din Eparhia de Cluj-Gherla la întristarea cauzată de pierderea ierarhului și păstorului lor și ne încredem în Cuvântul Domnului: Cel ce crede în Mine are viață veșnică (Ioan. 6.47).

Vă rugăm așadar să celebrați o Sfântă Liturghie pentru odihna sufletului adormitului întru Domnul, Arhiereu Florentin Crihălmeanu și totodată să îndemnați credincioșii pe care îi păstoriți să înalțe rugăciuni pentru sufletul Preasfințitului Florentin.

Bunul Dumnezeu să-i facă parte cu drepții în Împărăția Sa și să-i dăruiască viață veșnică!

 

              † Vasile

Episcop de Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhiepiscopul Mitropolit de București, ÎPS Aurel Percă, Președintele Conferinței Episcopilor din România (CER), împreună cu toți ierarhii catolici din România, au aflat de trecerea la Domnul a Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, motiv de durere din cauza despărțirii de un confrate și de speranță în spiritul învierii promise de Mântuitorul.

„Am primit cu mare surprindere și tristețe vestea că PS Florentin Crihălmeanu a plecat dintre noi. PS Florentin Crihălmeanu a fost un om al rugăciunii, un ierarh care a fost apropiat de oameni, un păstrător fidel al depozitului credinței catolice, care a cunoscut și experiența Bisericii Greco-Catolice din clandestinitate. Este o mare pierdere pentru Biserica Catolică din România și în special pentru Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, al cărei păstor a fost timp de aproape 19 ani. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-i dea odihna veșnică, iar pe fiii săi sufletești și pe credincioșii pe care i-a păstorit cu atâta dăruire să-i întărească în speranță și credință”, afirmă ÎPS Aurel Percă.

Conform Biroului de Presă al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, „în ciuda faptului că starea sănătății Preasfinției Sale se ameliorase în urma infectării cu Covid-19 și se apropia de sfârșitul perioadei de carantinare, s-a confruntat cu o criză acută cardio-respiratorie”. Deși s-au aplicat toate procedurile de resuscitare, PS Florentin Crihălmeanu s-a stins subit din viață pe 12 ianuarie, la Mănăstirea Congregației Surorilor Maicii Domnului din Cluj-Napoca.

Episcopii de ambele rituri din România vor înălța rugăciuni către Dumnezeu pentru odihna veșnică a iubitului ierarh clujean și pentru pacea sufletească a credincioșilor din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla.

PS Florentin CRIHĂLMEANU s-a născut în Iaşi, la 17 septembrie 1959. Între 1979-1984, a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic, Cluj-Napoca. După ce în 1986 a început în clandestinitate studiile pentru preoție, a fost hirotonit preot la data de 9 septembrie 1990 de către PS George Guţiu.  A studiat la Roma în perioada 1990-1994, iar pe 7 iulie 2005 a susţinut Teza de Doctorat la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Pontificale Urbaniana din Roma.

La 9 noiembrie 1996 a fost numit Episcop auxiliar al Eparhiei de Cluj-Gherla, fiind consacrat Episcop la 6 ianuarie 1997, la Roma, de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea.

În data de 18 iulie 2002, a fost numit al optulea Episcop eparhial de Cluj-Gherla, iar la 6 august 2002 a fost înscăunat în Catedrala Schimbarea la Față.

PS Florentin Crihălmeanu a fost Președintele Comisiei pentru Viața Consacrată a CER.

A trecut la cele veșnice pe 12 ianuarie 2021.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A trecut la casa Tatălui Ceresc
Preasfinția Sa Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla

 

Cu profundă durere sufletească, aducem la cunoștința tuturor credincioșilor greco-catolici și a tuturor românilor că azi, 12 ianuarie 2021, la ora 15:20, Preasfinția Sa Florentin CRIHĂLMEANU, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, s-a stins subit din viață la Mănăstirea Congregației Surorilor Maicii Domnului din Cluj-Napoca.

În ciuda faptului că starea sănătății Preasfinției Sale se ameliorase în urma infectării cu Covid-19 și se apropia de sfârșitul perioadei de carantinare, s-a confruntat cu o criză acută cardio-respiratorie. A fost chemată ambulanța, iar medicii au efectuat toate procedurile de resuscitare, dar, cu tot efortul depus, la ora 15:20 s-a constatat decesul.

Preoții, persoanele consacrate și toți credincioșii Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla resimt această plecare ca pe o imensă pierdere, dar cu credință în Mântuitorul Isus Hristos Cel Înviat se unesc în rugăciune pentru sufletul harnicului, blândului și smeritului lor Ierarh. Această încercare dureroasă, trăită în lumina credinței și a Învierii, nădăjduim să aducă unitate și pace în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut, care i-au primit îndrumarea spirituală, l-au admirat și stimat pentru dăruirea în slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.

Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să-i strălucească. Să se odihnească în pace, din mila lui Dumnezeu. Amin.

 

Biroul de Presă al
Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla
Pr. Daniel Avram, purtător de cuvânt

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Botezul Domnului este o sărbătoare atât de însemnată pentru că ne aduce aminte că și noi am fost botezați. Și pentru că am fost botezați, și noi, la rândul nostru, am devenit fii, ne-am născut din nou din apă și din Spirit Sfânt”, a afirmat Preasfințitul Vasile Bizău în omilia rostită cu ocazia sărbătorii „Botezul Domnului”, în biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare.

Ierarhul a adus în lumină cele trei manifestări sau efecte ale botezului lui Isus la râul Iordanului, așa cum reiese din evanghelia sărbătorii: „Cerurile s-au deschis, Spiritul Sfânt a coborât în chip de porumbel și un glas din cer a vorbit... Cerurile deschise ne asigură de comunicarea directă, prezența definitivă a lui Dumnezeu în mijlocul nostru, în inima noastră, în inima celor care cred, care se botează, care vor să-l recunoască pe Tatăl... Spiritul Sfânt coboară peste Isus, arătându-L lumii și începându-și misiunea publică. În felul acesta, opera mântuirii este în act pentru că odată cu activitatea publică a lui Isus, se descoperă omul împlinit, fericit, omul așezat, omul pe deplin iubit de Dumnezeu. La râul Iordanului, Isus se face cunoscut, nu în rândurile oamenilor drepți, ci în mijlocul celor păcătoși, care veneau la Ioan Botezătorul să fie botezați și ei își mărturiseau păcatele, își reînnoiau cugetul... Isus se pune în rândul lor și se face prin aceasta solidar cu noi toți... Creștinismul ne leagă în mod profund de manifestarea vieții lui Isus. Astfel că fiecare dintre noi suntem chemați să reproducem viața lui Isus în viața noastră... În mijlocul tuturor evenimentelor pe care le trăim, generație după generație, se cade să ne amintim că suntem fii ai lui Dumnezeu. La botez, fiecare dintre noi, prin ungerea cu sfântul mir și prin botezul în numele Preasfintei Treimi, am primit numele lui Dumnezeu înscris în suflet. Oricât am vrea noi să uităm sau neglijăm raportul nostru cu Dumnezeu, statutul nostru de fii, Dumnezeu nu uită de noi”, a afirmat Preasfințitul Vasile.

La finalul Sfintei Liturghii, conform tradiției, a urmat rânduiala sfințirii celei mari a apei și binecuvântarea bisericii, în timp ce s-a cântat Troparul Botezului.  

Biroul eparhial de presă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vineri, 1 ianuarie 2021, de sărbătoarea „Tăierea împrejur a Domnului Nostru Isus Hristos”, zi în care-l sărbătorim pe „Sfântul Vasile cel Mare” și începem Anul Nou civil, Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat Sfânta Liturghie arhierească la biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, împreună cu părinții slujitori ai parohiei, Mircea Indrea și Iacob Talpoș și împreună cu părintele Ioan Costin și părintele Mihai Șimonca. A participat și diaconul Paul Osoian.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Vasile a explicat sensul binecuvântării, într-o zi în care, spune ierarhul, cu toții ne facem urări de bine: „De fapt, binecuvântarea are de a face cu plinătatea vieții. Atunci când Dumnezeu binecuvântează, o face în așa fel încât îi promite omului că îi va da împlinire, îi va da plinătatea vieții, bucurie, fericire, tot ceea ce este mai profund și îndeajuns pentru ca omul să fie pe deplin fericit și mulțumit”, a spus Preasfințitul Vasile. Și a continuat explicând cum apare binecuvântarea în Sfânta Scriptură: „În Cartea Facerii, după ce l-a creat pe om, Dumnezeu spune: Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul. Binecuvântarea are de-a face cu plinătatea vieții. Dumnezeu îl binecuvântează pe Avram și-i spune: Voi pune legătura mea între mine și tine, între mine și urmașii tăi. Eu sunt Dumnezeu tău; fă ceea ce este plăcut înaintea mea și eu te voi binecuvânta și voi face din tine tată a multe neamuri. Binecuvântarea are de a face cu rodnicita, împlinirea vieții, cu bucuria ei, cu plinătatea. În Sfânta Scriptură, cuvântul binecuvântare, împreună cu verbul a binecuvânta, apare de 617 ori. Aceasta ne descoperă 3 dimensiuni ale binecuvântării: Cea dintâi este atunci când oamenii se binecuvântează între ei... A doua dimensiune este cea în care omul îl binecuvântează pe Dumnezeu, este a aduce mulțumire lui Dumnezeu... Cea de-a treia formă a binecuvântării, care este izvorul tuturor, este atunci când Dumnezeu îl binecuvântează pe om. Atunci când Dumnezeu îl binecuvântează pe om, El face tot ce ține de El ca omul să fie fericit și împlinit. Este promisiunea Lui de a ne aduce la viață ca să fim fericiți și împliniți și Dumnezeu niciodată nu întârzie ca să facă tot ce ține de El ca noi, fiii Lui să putem să ne bucurăm de viață și să fim împliniți”.

Episcopul a amintit și faptul că astăzi, 1 ianuarie 2021, este Ziua Mondială a Păcii: „Pacea este plinătatea tuturor darurilor. Pacea este darul cel mai mare, care le cuprinde pe toate: și pe cele materiale și pe cele spirituale... Îndreptăm rugăciunea noastră către Dumnezeu pentru a-i cere binecuvântarea și darurile sale ca noi să trăim în pace, să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu și să facem tot ceea ce ține de noi pentru ca viața să primească mai mult sens și bucurie, dincolo de tot ceea ce este în viața cronologică... Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, viața capătă sens și aduce și roade, roade care rămân”. „Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească, Domnul să caute asupra voastră cu fața veselă și să vă miluiască! Domnul să-și întoarcă fața sa către voi și să vă dăruiască pacea!”, este urarea cu care Preasfințitul Vasile și-a încheiat omilia rostită în prima zi a anului 2021.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Mircea Indrea i-a făcut urările de bine Preasfințitului Vasile pentru ziua onomastică și pentru începutul de an.

Îi urăm și noi La mulți ani rodnici și multe binecuvântări de la Dumnezeu!

Biroul eparhial de presă